Armură inelară
Armură formată din mii de inele metalice împletite, folosită de peste două mii de ani.
Descriere
Armura din zale este un echipament istoric de protecție format dintr-o rețea densă de zale metalice mici, împletite între ele și adesea nituită. Cele mai vechi exemplare păstrate provin din secolul al IV-lea î.Hr. din morminte celtice și scițe, iar invenția sa este atribuită celților, deși există și variante etrusce din aceeași perioadă. Armura din zale era realizată de fierari – zale erau fie nituite (prin diverse tehnici), tăiate din tablă, fie sudate, predominând în Europa construcția nituită, în timp ce în Asia erau comune armuri cu zale doar închise.
În Europa, armura din zale a fost dominantă din antichitate până în secolul al XVI-lea, când a fost treptat înlocuită de armura de zale. Partea de bază era cămașa de zale (osníř, hauberk), care a evoluat în lungime și în modul de realizare a mânecilor. În Asia, Africa și Orientul Mijlociu a rămas în uz până în secolul al XVIII-lea și era adesea combinată cu elemente de armură de zale. Armura din zale era întotdeauna purtată peste o căptușeală căptușită (gambeson), care amortiza loviturile și sporea protecția.
Date tehnice
| Origine | Celți, apoi întreaga lume veche |
|---|---|
| Tip | cămașă de zale |
| Construcție | inele metalice împletite |
| Protecție | împotriva tăieturilor |
| Perioadă | antichitate – evul mediu înalt |
Serviciu și utilizare în luptă
Armura din zale a fost folosită pe scară largă în armatele europene din epoca fierului până în epoca modernă timpurie, atât de către infanterie, cât și de cavalerie. În armata romană era cunoscută ca lorica hamata și era principala protecție a legionarilor. După căderea Imperiului Roman de Apus, armura din zale a fost foarte apreciată și adesea moștenită sau capturată ca pradă.
În luptă oferea o protecție excelentă împotriva armelor tăietoare și lovitoare, mai ales în combinație cu armura căptușită. Eficiența sa împotriva armelor de înțepare și de foc a fost subiect de dezbateri – arcurile puternice și arbaletele o puteau străpunge, ceea ce a dus la dezvoltarea armurii de zale. Armura din zale a fost folosită pe scară largă și în Asia, unde era adesea combinată cu elemente de armură de zale, iar în Japonia era cunoscută ca kusari.
Variante
Curiozități
- Armura din zale era întotdeauna purtată în Europa peste o căptușeală căptușită (gambeson), niciodată singură.
- În Asia au fost atestate și armuri cu zale doar închise, fără nituire.
- Armura din zale era atât de apreciată încât era adesea moștenită sau capturată ca pradă și vândută la prețuri mari.
- În Japonia armura din zale (kusari) era folosită și ca protecție ascunsă sub hainele obișnuite.
- Armura din zale este folosită și astăzi în industrie, de exemplu ca protecție pentru măcelari sau împotriva mușcăturilor de rechin.
Întrebări frecvente
- Cum era fabricată armura din zale?
- Zalele erau fabricate de fierari, împletite și nituite prin diverse tehnici; uneori erau tăiate din tablă sau sudate.
- Împotriva căror arme era eficientă armura din zale?
- Proteja excelent împotriva tăieturilor și loviturilor, în combinație cu gambeson amortiza și loviturile, dar era mai puțin eficientă împotriva înțepăturilor și armelor de foc puternice.
- Cât timp a fost folosită armura din zale?
- În Europa din secolul al IV-lea î.Hr. până în secolul al XVI-lea, în Asia și Africa până în secolul al XVIII-lea.
- Care erau principalele părți ale armurii din zale?
- Baza era cămașa de zale, pantalonii, mănușile și coiful; în unele regiuni se adăugau elemente de armură de zale.