Bătălia de la Kressenbrunn
La mijlocul secolului al XIII-lea, statul Přemyslid se extindea mult dincolo de granițele Boemiei și Moraviei. După dispariția dinastiei Babenberg din Austria, a izbucnit lupta pentru moștenirea lor — ducatele bogate ale Austriei și Stirei. Přemysl Otakar al II-lea, numit „regele de fier și aur", a cucerit treptat aceste ținuturi, însă asupra Stirei pretindea și puternicul regele ungar Bela al IV-lea din dinastia Arpadiană. Tensiunile au escaladat într-un război deschis, iar în anul 1260 cele două armate s-au confruntat în zona de frontieră de pe râul Morava. Armatele, conform surselor, s-au întâlnit la Kressenbrunn, în apropierea actualului Marchegg din Austria Inferioară. Estimările forțelor vorbesc despre aproximativ 30.000 de oameni în tabăra cehă și 35.000 în cea ungară, însă aceste cifre sunt nesigure pentru bătăliile medievale și trebuie privite cu rezervă. Armatele au stat o săptămână față în față, separate de cursul râului, pe care niciuna dintre părți nu dorea să-l traverseze prima în luptă. Přemysl Otakar al II-lea a oferit atunci un gest cavaleresc: să-și retragă armata și să le ofere ungurilor timp să traverseze în liniște râul pentru a da bătălia pe un teren deschis. În timpul acestei manevre, cavaleria ușoară ungară — probabil călăreți cumani — a atacat prematur și fără ordin tabăra cehă din lateral. A izbucnit o confuzie care putea pune în pericol întreaga armată a lui Přemysl. Situația a fost răsturnată de contraatacul cavaleriei grele cehe. Unitățile blindate, conduse conform tradiției de Jaroš din Poděhus, au zdrobit avangarda ungară și au alungat-o înapoi spre râu. Retragerea s-a transformat într-o catastrofă — mulți luptători ungari au căzut pe câmpul de luptă, iar alții s-au înecat încercând disperat să traverseze Morava. Rapoartele contemporane menționează cifre înspăimântătoare de înecați, dar acestea sunt mai degrabă o exagerare literară decât numere exacte. După bătălie, ambele părți au încheiat pacea (asociată atât cu Bratislava, cât și cu Viena), care i-a atribuit definitiv lui Přemysl Stira. Pacea a fost pecetluită și prin căsătorii: regele ceh s-a căsătorit în 1261 cu Kunhuta Ungureanca, nepoata lui Bela al IV-lea, unind astfel cele două dinastii rivale. Kressenbrunn reprezintă apogeul puterii statului Přemyslid. Přemysl Otakar al II-lea controla un teritoriu continuu de la Munții Krkonoše până la Marea Adriatică și a devenit unul dintre cei mai puternici suverani ai Europei Centrale — candidat și la tronul imperial roman. Această dominație a stârnit însă îngrijorarea prinților imperiali și, optsprezece ani mai târziu, a condus la confruntarea fatală de pe Câmpia Moraviei, unde hegemonia cehă s-a încheiat tragic.
Context și cauze
După moartea ultimului duce austriac și styrian din familia Babenberg, Friedrich al II-lea, în anul 1246, a apărut o situație complicată privind succesiunea. Privilegium minus permitea moștenirea și femeilor din familia Babenberg, ceea ce a deschis calea către teritorii și pretendenților acestora. În anul 1251, nobilimea austriacă l-a ales ca guvernator pe prințul ceh Přemysl Otakar II, care și-a susținut pretenția prin căsătoria cu Margareta Babenberg, sora ultimului duce.
Pentru moștenirea Babenbergilor a pretins însă și regele Ungariei, Béla IV, care a încercat să-și impună pretențiile și pe cale militară. După o serie de incursiuni și tratate de pace, adesea dezavantajoase pentru Přemysl Otakar II, situația s-a tensionat în anul 1260, când Přemysl a recucerit Stiria, iar Béla IV a decis să treacă la confruntarea decisivă.
Forțe și comandanți
Regele ceh Přemysl Otakar II a adunat o armată compusă din unități cehe, styriene, carintiene, sileziene și brandenburgheze. De partea sa au stat și nobili importanți precum Smil din Lichtenburk, Boreš din Rýzmburk, Bavor I din Strakonice și Vok I din Rožmberk.
Regele Ungariei, Béla IV, se baza pe o armată mixtă, incluzând contingente ungare, cumane, poloneze și alte aliați. Ambele părți au încercat să câștige cât mai mulți aliați și s-au pregătit pentru confruntarea de pe râul Morava.
Desfășurarea bătăliei
Ambele armate s-au concentrat pe malurile opuse ale râului Morava și au așteptat câteva zile pentru a vedea cine va încerca să traverseze râul primul. Přemysl Otakar II a propus în cele din urmă un armistițiu, în timpul căruia armata ungară urma să aibă posibilitatea să traverseze râul și să se alinieze pentru luptă, ceea ce Béla IV a acceptat.
Au rămas două versiuni ale desfășurării bătăliei. Potrivit unei scrisori a lui Přemysl Otakar II către papa Alexandru al IV-lea, o cavalerie ușoară cumanoasă condusă de fiul lui Béla, Ștefan, a atacat tabăra cehă înainte de expirarea armistițiului, declanșând lupta. Cavaleria grea cehă condusă de Jaroš din Poděhus a respins atacul, iar Přemysl Otakar II a alungat trupele inamice înapoi peste râul Morava.
A doua versiune, cea ungară, susține că Přemysl Otakar II a încălcat armistițiul și a atacat armata ungară care traversa râul, învingând-o cu ușurință. Această versiune este însă considerată motivată politic și de dată mai recentă.
După victorie, armata cehă a urmărit unitățile inamice dispersate până la zidurile Bratislavei, pe care, la cererea locuitorilor, nu a jefuit-o. Ulterior, a fost încheiat un tratat de pace la Bratislava.
Straty
Cronicile indică cifre exagerate ale pierderilor: partea ungară ar fi pierdut 18 000 de oameni direct pe câmpul de luptă și alți 14 000 s-ar fi înecat în râul Morava. Pierderile de partea lui Přemysl Otakar II sunt descrise ca neglijabile, însă cifrele exacte nu sunt documentate în mod sigur.
Consecințe și importanță
Bătălia a reprezentat o victorie decisivă pentru Přemysl Otakar II, care a recâștigat Stiria și și-a consolidat puterea în zona fostei moșteniri Babenberg. Pacea dintre cei doi suverani a fost semnată la Bratislava și întărită prin căsătorii între membrii celor două familii.
Rezultatul bătăliei a condus la o perioadă de zece ani de liniște pe Morava și a oprit expansiunea vestică a Ungariei. Přemysl Otakar II și-a câștigat prin această victorie reputația de „cel mai victorios rege” și „regele de fier și aur”, așa cum l-a numit mai târziu Dante Alighieri.
Comandanți
Tehnică folosită
Etape-cheie
- Concentrarea trupelor la râul Morava — Ambele armate așteaptă câteva zile pe malurile opuse ale râului Morava, tactică și așteptând momentul potrivit pentru traversare.
- Acordul de armistițiu și traversarea — Přemysl Otakar II propune un armistițiu în timpul căruia armata ungară are posibilitatea să traverseze râul și să se alinieze pentru luptă.
- Încălcarea armistițiului și începerea luptei — Cavaleria ușoară cumanoasă condusă de Ștefan atacă tabăra cehă, ceea ce duce la începerea bătăliei.
- Contraatacul decisiv al cavaleriei grele cehe — Cavaleria grea cehă condusă de Jaroš din Poděhus respinge atacul și armata cehă alungă inamicul înapoi peste râul Morava.
Curiozități
- Bătălia de la Kressenbrunn este uneori numită „prima bătălie pe câmpia Morava”.
- Memoria bătăliei este comemorată printr-un monument dezvelit în anul 2010 la marginea estică a localității Groißenbrunn.
- Orașul Marchegg a fost fondat imediat după bătălie, în anul 1260, ca amintire a victoriei.
- Přemysl Otakar II a primit după bătălie porecla „regele de fier și aur”.
- Cronicile indică cifre exagerate de până la 100 000 și 140 000 de oameni de ambele părți, ceea ce este considerat exagerat.
Întrebări frecvente
- Când și unde a avut loc bătălia de la Kressenbrunn?
- Bătălia a avut loc pe 12 iulie 1260 la Kressenbrunn, în locurile actuale Groissenbrunn și Marchegg din Austria Inferioară.
- Cine a câștigat bătălia și care a fost semnificația ei?
- A câștigat armata ceho-styriană a lui Přemysl Otakar II, care astfel a recâștigat Stiria și și-a consolidat puterea în Europa Centrală.
- Care au fost pierderile de ambele părți?
- Potrivit cronicilor, partea ungară a pierdut până la 32 000 de oameni, în timp ce armata cehă a avut pierderi minime, dar cifrele exacte nu sunt documentate în mod sigur.
- Care au fost consecințele bătăliei pentru Ungaria și Regatul Ceh?
- Bătălia a oprit expansiunea Ungariei spre vest, a condus la o pace de zece ani și a întărit poziția lui Přemysl Otakar II în regiune.