Primul asediu al Vienei

Context și cauze

După victoria Imperiului Otoman în Bătălia de la Mohács din 1526, în care regele Ungariei Ludovic Jagellon a fost ucis, Ungaria a fost împărțită între Habsburgi și vasalul otoman Ioan Zápolya. Sultanul otoman Suleiman I a urmărit consolidarea controlului asupra întregii Ungarii și extinderea influenței sale în Europa Centrală.

Suleiman a început campania în 1529 cu scopul de a cuceri Viena, capitala monarhiei habsburgice, pentru a slăbi puterea Habsburgilor și a demonstra forța Imperiului Otoman. Asediul a făcut parte dintr-un conflict mai larg pentru coroana ungară și rivalitatea de putere dintre otomani și Sfântul Imperiu Roman.

Forțe și comandanți

Armata otomană sub comanda sultanului Suleiman I număra între 75 000 și 100 000 de bărbați, inclusiv ieniceri de elită, sipahi, unități moldovenești și sârbe. Marele vizir Ibrahim Pașa a fost numit serasker și avea autoritatea de a emite ordine în numele sultanului.

Apărarea Vienei a fost condusă de Mikuláš Salm, care comanda aproximativ 21 000 de apărători, printre care localnici, țărani, mercenari germani Landsknechți și arcabuziști spanioli, susținuți de asemenea de 2 000 de husari sârbi sub Pavel Bakić. Apărătorii au întărit fortificațiile și s-au pregătit pentru un asediu prelungit.

Desfășurarea bătăliei

Armata otomană a pornit la 10 aprilie 1529, dar vremea rea și ploile abundente au îngreunat înaintarea și au cauzat pierderi de echipament, în special tunuri grele și muniție. Au ajuns la Viena la sfârșitul lunii septembrie într-o stare precară.

În timpul asediului, artileria turcă nu a reușit să deterioreze semnificativ fortificațiile, iar apărătorii au distrus cu succes tunelurile minate și au efectuat o mare ieșire cu 8 000 de oameni, care a cauzat pierderi considerabile inginerilor turci.

După o ploaie torențială la 11 octombrie și lipsa proviziilor, Ibrahim Pașa a convocat o consfătuire și a decis un ultim atac major la 14 octombrie, care însă a fost respins. A urmat o ninsoare neașteptată care a îngreunat retragerea otomanilor, care au pierdut mult echipament și tunuri.

Straty

Datele exacte privind pierderile nu sunt documentate cu certitudine. Apărătorii au suferit pierderi grele în timpul ieșirii, iar pierderile turcești au inclus morți, răniți și dezertori, dar cifrele concrete nu sunt disponibile.

Consecințe și importanță

Eșecul asediului a oprit pentru câteva decenii încercările otomane de extindere teritorială în Europa Centrală și a marcat începutul unei perioade lungi de tensiuni militare între Imperiul Otoman și Habsburgi. După asediu, apărarea Vienei a fost consolidată, iar Habsburgii și-au întărit pozițiile în regiune.

Suleiman a condus o altă campanie împotriva Vienei în 1532, care însă a fost oprită în asediul de la Güns. Rezultatul campaniei a dus la întărirea cooperării între împăratul Carol al V-lea și papa, culminând cu încoronarea lui Carol al V-lea ca împărat roman în 1530.

Asediul a dus de asemenea la jafuri extinse în jurul Vienei de către trupele otomane și capturarea a aproximativ 20 000 de persoane, care au fost duse în sclavie.

Comandanți

Etape-cheie

1. Marșul către Viena — Armata otomană a pornit la 10 aprilie 1529, dar vremea rea și râurile umflate au încetinit înaintarea și au cauzat pierderi de echipament.
2. Începutul asediului — La sfârșitul lunii septembrie 1529 trupele otomane au ajuns la Viena, au început asediul, dar artileria nu a reușit să spargă fortificațiile.
3. Ieșirile apărătorilor — Apărătorii au efectuat mai multe ieșiri, inclusiv una mare cu 8 000 de oameni, care a distrus tunelurile turcești și a cauzat pierderi grele.
4. Ultimul atac și retragerea — La 12 octombrie s-a luat decizia unui ultim atac, care a fost respins la 14 octombrie, urmat de ninsoare și retragerea otomanilor.

Armament și tehnică

Curiozități

• Sultanul Suleiman I a condus personal campania și l-a numit pe marele vizir Ibrahim Pașa serasker cu autoritatea de a emite ordine în numele sultanului.
• Apărătorii au trimis în tabăra otomană trei musulmani bine îmbrăcați ca răspuns la negociatorii turci.
• Într-una din ieșirile apărătorilor, marele vizir Ibrahim Pașa a fost aproape capturat.
• În timpul retragerii otomanilor, o ninsoare neașteptată a complicat situația, cauzând pierderi de echipament și dificultăți de deplasare.
• Ferdinand I a construit un monument funerar pentru comandantul german Mikuláš Salm, care a murit după asediu.

Întrebări frecvente

Când a avut loc primul asediu al Vienei?

De la 27 septembrie până la 15 octombrie 1529.

Cine a condus apărarea Vienei?

Niklas Graf Salm, susținut de localnici, mercenari Landsknechți și arcabuziști spanioli.

Care a fost rezultatul asediului?

Viena a rezistat, iar Imperiul Otoman a fost nevoit să se retragă.

Care au fost principalele cauze ale eșecului otoman?

Vremea rea, lipsa proviziilor, artileria ineficientă și rezistența puternică a apărătorilor.