Asediul Vienei

Context și cauze

Capturarea Vienei a fost un obiectiv strategic pe termen lung al Imperiului Otoman pentru controlul Dunării și a rutelor comerciale către Germania și Marea Mediterană de Est. Imperiul Otoman, condus de marele vizir Kara Mustafa Pașa, a întreprins pregătiri logistice ample, inclusiv repararea drumurilor și acumularea de muniție și arme. În 1679, în Viena a izbucnit ciuma, iar orașul nu a fost amenințat din 1566, când un asediu anterior a fost oprit.

Din punct de vedere politic, Imperiul Otoman a susținut rebelii maghiari conduși de Imrich Tököly, care luptau împotriva habsburgilor și erau recunoscuți ca regi ai Ungariei Superioare. În 1682 a fost declarată război, iar armata otomană a început să se deplaseze spre Viena. Între timp, habsburgii și aliații lor, inclusiv Polonia, au pregătit apărarea și au încheiat o alianță pentru a asigura sprijin militar în cazul unui atac turcesc.

Forțe și comandanți

Armata otomană asediantă a fost condusă de marele vizir Kara Mustafa Pașa, care dispunea de aproximativ 150 000 de oameni, inclusiv unități din Hanatul Crimeii, Principatul Ungariei Superioare, Moldova, Transilvania și Țara Românească. Apărarea Vienei a fost condusă de generalul Ernst Rüdiger von Starhemberg cu aproximativ 15 000 de oameni. Armata combinată a eliberatorilor număra în jur de 70 000 de oameni, inclusiv unități imperiale, imperiale romane, saxone, bavareze și polono-lituaniene sub comanda regelui polonez Ioan al III-lea Sobieski. Cavaleria poloneză, în special cavaleria grea numită husari, a jucat un rol crucial în bătălie. Scopul otomanilor era cucerirea rapidă a Vienei înaintea sosirii trupelor aliate, în timp ce aliații urmăreau salvarea orașului și înfrângerea turcilor asediatori.

Desfășurarea bătăliei

Bătălia a început în dimineața zilei de 12 septembrie 1683 cu un atac turcesc respins de forțele aliate. Trupele imperiale conduse de Carol al V-lea de Lorena au avansat pe flancul stâng și au ocupat poziții turcești importante precum Nussdorf și Heiligenstadt. Unitățile poloneze au străbătut pădurile spre sud și au ajuns pe câmpul de luptă după-amiaza, curățând viile de ienicerii și pregătind terenul pentru atacul husarilor.

După ora 15, aliații au atacat din nou pozițiile turcești și până la ora 17 s-au apropiat de apărarea centrală turcească numită Türkenschanze. Regele polonez Ioan al III-lea Sobieski a trimis exploratori care au confirmat posibilitatea unui atac fără obstacole. La ora 18, Sobieski a dat semnalul atacului decisiv, când 14 000 de călăreți polonezi și 4 000 de călăreți germani au atacat cavaleria turcă.

Unitățile turcești, inclusiv tătarii și sipahii, au început să se retragă, iar cavaleria poloneză a pătruns până în tabăra principală turcă, de unde comandantul Kara Mustafa a fugit. În acel moment garnizoana vieneză a efectuat o ieșire, iar turcii au început retragerea. Bătălia s-a încheiat cu victoria aliaților, care au capturat mulți turci și au pus mâna pe prada considerabilă.

Straty

Armata otomană a suferit pierderi semnificative, conform surselor turcești și estimărilor fiind uciși până la 10 septembrie aproximativ 48 544 de soldați, inclusiv ienicerii, sipahii, inginerii și alții. Alte pierderi au fost cauzate de dezertări și boli. Pierderile forțelor aliate nu sunt documentate cu certitudine, estimările variază și nu sunt cunoscute exact.

Consecințe și importanță

Bătălia de la Viena a reprezentat o cotitură majoră în războaiele otomano-habsburgice care au durat peste 300 de ani. După această înfrângere, Imperiul Otoman nu a mai amenințat niciodată Viena și a pierdut treptat majoritatea teritoriilor sale din Ungaria în favoarea monarhiei habsburgice. Victoria a marcat, de asemenea, începutul ascensiunii habsburgilor ca putere dominantă în Europa Centrală.

Ioan al III-lea Sobieski a devenit un erou de război, iar rolul său în bătălie a fost recunoscut chiar și de turci, care îl porecleau Leul din Lechia. Kara Mustafa a fost executat la ordinul sultanului pentru eșec. Bătălia a consolidat cooperarea militară între Sfântul Imperiu Roman și Uniunea Polono-Lituaniană și a avut un impact pe termen lung asupra aranjamentelor geopolitice din Europa.

Etape-cheie

1. Începutul bătăliei și atacul turcesc — Atacul matinal al turcilor asupra pozițiilor aliate, care a fost respins, urmat de contraatacul trupelor imperiale.
2. Sosirea unităților poloneze — Unitățile poloneze au sosit după-amiaza, au curățat viile și au pregătit terenul pentru atacul husarilor.
3. Atacul decisiv al husarilor — La ora 18, Ioan al III-lea Sobieski a lansat marea călărie a 14 000 de polonezi și 4 000 de călăreți germani împotriva cavaleriei turcești.
4. Retragerea turcilor și ieșirea garnizoanei vieneze — După spargerea liniilor turcești, turcii au fugit, iar garnizoana vieneză a efectuat o ieșire din oraș.

Armament și tehnică

Curiozități

• Eugeniu de Savoia a câștigat prima experiență de război în Al doilea Asediu al Vienei.
• Legenda spune că un brutar vienez a început să producă după victorie cornulețe în formă de semilună, simbol al islamului.
• După bătălie, turcii au lăsat pe câmpul de luptă saci cu boabe prăjite de cafea, ceea ce a dus la răspândirea cafelei vieneze.
• Sasii au capturat provizii de cafea în tabăra turcească, contribuind la deschiderea primelor cafenele din Dresda și Leipzig.
• În 2026 a fost pregătit un monument pentru Ioan al III-lea Sobieski pe Kahlenberg, a cărui instalare a stârnit controverse politice.

Întrebări frecvente

Când a avut loc bătălia de la Viena?

Bătălia a avut loc pe 12 septembrie 1683.

Cine a condus forțele aliate?

Forțele aliate au fost conduse de regele polonez Ioan al III-lea Sobieski.

Care a fost semnificația bătăliei de la Viena?

Bătălia a reprezentat o cotitură în războaiele otomano-habsburgice și a oprit expansiunea turcească în Europa Centrală.

Ce unități au jucat un rol cheie în bătălie?

Un rol cheie l-a avut cavaleria grea poloneză, numită husari.