Armură de cavalerie din plăci
Armură completă din oțel din perioada medievală târzie, oferind cavalerului o protecție excelentă păstrând mobilitatea.
Descriere
Armura de cavalerie din plăci metalice reprezintă apogeul dezvoltării echipamentului de protecție personală al luptătorilor europeni în perioada Evului Mediu târziu și de apogeu. Originea sa a fost treptată – de la cămăși inelare și accesorii parțiale din plăci în secolul al XIII-lea până la seturi complet din plăci în cursul secolului al XV-lea. Armura era formată din plăci metalice modelate anatomic, care protejau trunchiul, membrele și capul, iar în zonele unde nu era posibilă utilizarea plăcilor (de exemplu sub braț) se folosea zale metalice.
Construcția armurii din plăci a fost influențată de stiluri regionale – cele mai importante fiind tipul german și cel italian. Armura germană se caracteriza prin caneluri și forme ascuțite, în timp ce cea italiană era mai rotunjită și mai puțin ornamentată. Părțile de bază erau coiful (de exemplu sallet, armet, bascinet), cuirasa, placa dorsală, protecția din plăci pentru mâini și picioare, adesea completate cu mănuși cu degete sau cu degetul mare. Fabricarea armurii din plăci necesita tehnologie avansată și meșteri specializați.
Date tehnice
| Origine | Europa medievală |
|---|---|
| Perioadă | în special secolul al 15-lea |
| Material | oțel forjat |
| Greutate (armură completă) | ~15–25 kg |
Serviciu și utilizare în luptă
Armura din plăci era destinată în primul rând cavaleriei grele, adică cavalerilor și nobilimii, care formau elita armatelor medievale. Datorită protecției ridicate, permitea să facă față eficient armelor tăietoare și înțepătoare și, într-o anumită perioadă, și săgeților din arbalete și armelor de foc timpurii. În secolul al XV-lea, armura din plăci s-a răspândit și în rândul infanteriei, în special sub forma armurilor parțiale și brigantinei.
Odată cu apariția armelor de foc și schimbarea tacticii pe câmpul de luptă, importanța armurii din plăci a început să scadă. Totuși, în cavalerie a fost păstrată până la începutul secolului al XX-lea, când a fost înlocuită definitiv de mijloace și echipamente moderne de protecție. În infanterie, armura din plăci a fost abandonată mai devreme, în special din cauza greutății și protecției limitate împotriva armelor de foc.
Variante
Curiozități
- Armura din plăci era în secolele XIV și XV mai ieftină de fabricat decât armura inelară, deoarece necesita mai puțină muncă manuală.
- O armură din plăci de calitate putea rezista la lovituri de arbaletă sau arme de foc timpurii de la distanțe mai mari.
- Unele părți ale armurii, de exemplu cuirasa, erau testate prin tragere, iar locul loviturii era marcat prin gravură ca dovadă a calității (așa-numitul proof).
- Armura din plăci era adesea ornamentată – tipurile germane prin caneluri, cele italiene prin suprafețe netede și gravuri.
- În secolul al XV-lea se distingeau stiluri regionale de armură, școlile italiană și germană fiind cele mai importante.
Întrebări frecvente
- Care era greutatea armurii de cavalerie din plăci?
- În secolele XIV și XV, armura cântărea de obicei nu mai mult de 15 kg, iar în perioadele ulterioare putea ajunge până la 25 kg.
- Era armura din plăci antiglonț?
- O armură din plăci de calitate putea rezista la săgeți din arbaletă și arme de foc timpurii de la distanțe mai mari, dar odată cu dezvoltarea armelor de foc, eficiența sa scădea.
- Cine purta armura din plăci?
- Armura din plăci era purtată în primul rând de cavaleri și cavaleria grea, ulterior și de unii infanteriști și membri ai claselor superioare.
- Care erau părțile principale ale armurii din plăci?
- Părțile principale erau coiful, cuirasa, placa dorsală, protecția din plăci pentru mâini și picioare, adesea completate cu zale metalice în zone sensibile.