Panzerkampfwagen E-100

Descriere

Panzerkampfwagen E-100 a fost un proiect german de tanc supergreu dezvoltat spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial ca cel mai mare din seria de tancuri Entwicklung (E), menite să simplifice și să standardizeze producția vehiculelor blindate. Dezvoltarea a început pe baza unei comenzi a Waffenamt în iunie 1943 ca proiect paralel cu tancul Porsche Maus. În martie 1944, compania Adler a prezentat planurile pentru tancul supergreu E-100, care urma să aibă o greutate de aproximativ 100 de tone și să folosească cât mai multe componente standardizate.

Conform planurilor, tancul urma să fie înarmat principal cu un tun de 12,8 cm KwK L/55, derivat din tunul antitanc 12,8 cm Pak 44, completat de un tun coaxial de 7,5 cm KwK 44 L/36,5. Propulsia urma să fie asigurată fie de un motor Maybach HL230 de 700 cp cu transmisie și direcție preluate de la tancul Tiger II, cu o viteză maximă estimată de 23 km/h, fie de un motor Maybach mai puternic de 1200 cp cu noua transmisie Maybach Mekydro, care ar fi permis o viteză de până la 40 km/h. Construcția prevedea capace laterale detașabile și șenile înguste pentru facilitarea transportului feroviar. Șasiul avea roți cu diametrul mai mare, de 900 mm, iar în locul barelor de torsiune originale era folosit un arc elicoidal. Turnul nou urma să fie mai simplu și mai ușor decât cel al tancului Maus, unele surse menționând posibilitatea utilizării turnului Maus.

În iulie 1944, Hitler a ordonat oprirea dezvoltării tancurilor supergrele, dar lucrările la E-100 au continuat cu o prioritate foarte scăzută și doar trei angajați ai Adler care încercau să asambleze un prototip. Prototipul nu a fost niciodată finalizat, fiind găsit de trupele americane în aprilie 1945, apoi transportat de armata britanică pentru teste și în cele din urmă distrus în anii 1950.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

E-100 nu a fost niciodată folosit în serviciul de luptă. Prototipul a rămas neterminat și nu a fost utilizat în niciun conflict armat. După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, tancul a fost confiscat de forțele aliate, transportat în Regatul Unit pentru teste suplimentare și în cele din urmă distrus în anii 1950.

Curiozități

• E-100 a fost cel mai mare tanc din seria Entwicklung, care includea și modelele E-10, E-25, E-50 și E-75.
• Tancul urma să aibă două variante de motor – unul mai slab de 700 cp și unul mai puternic de 1200 cp, ceea ce ar fi influențat semnificativ viteza sa.
• Construcția prevedea utilizarea capacelor laterale detașabile și a șenilelor înguste pentru a facilita transportul feroviar.
• Prototipul E-100 a fost găsit de armata americană în aprilie 1945, dar nu a fost niciodată finalizat.
• Unele surse indică faptul că pe E-100 ar fi putut fi montat turnul de la tancul Maus.

Întrebări frecvente

A fost E-100 vreodată folosit în serviciul de luptă?

Nu, prototipul E-100 nu a fost niciodată finalizat sau folosit în serviciul de luptă.

Care a fost armamentul principal al tancului E-100?

Armamentul principal era format dintr-un tun de 12,8 cm KwK L/55 completat de un tun coaxial de 7,5 cm KwK 44 L/36,5.

Ce motoare erau planificate pentru E-100?

Erau planificate două variante de motor: Maybach HL230 de 700 cp și un Maybach mai puternic de 1200 cp cu o transmisie nouă.

De ce a fost oprită dezvoltarea E-100?

În iulie 1944, Hitler a ordonat oprirea dezvoltării tancurilor supergrele, ceea ce a limitat semnificativ lucrările la E-100.