Semovente 75/18
Semovente 75/18 (în italiană semovente = tun autopropulsat) a fost un tun autopropulsat italian folosit în al Doilea Război Mondial.
Descriere
Semovente 75/18 a fost un tun de asalt autopropulsat italian din al doilea război mondial, realizat prin montarea unui tun de 75 mm cu lungimea țevii de 18 calibre pe șasiul tancurilor medii M13/40, ulterior M14/41 și M15/42. Primul prototip a fost asamblat și livrat în februarie 1941, la doar 13 luni după primul tanc M13/40, pe a cărui șasiu a fost bazat. Construcția folosea plăci de oțel nituit, care erau mai groase (până la 50 mm), dar mai puțin înclinate decât la tancul original. Echipajul era amplasat într-o superstructură joasă și spațioasă în partea frontală a vehiculului, în timp ce motorul era separat în spate. Arma principală, tunul de 75 mm, avea o înclinare de la -12° la +22° și o rotație de 18° spre stânga și 20° spre dreapta. Vehiculul transporta 44 de proiectile pentru tun și o mitralieră depozitată liber, echipajul fiind format din șofer, comandant/trăgător și încărcător/radiotelegrafist.
Șasiul și suspensia erau preluate de la tancul M13/40, inclusiv arcurile lamelare. Vehiculul avea o siluetă joasă și o protecție frontală mai puternică decât tancul original. Armamentul era completat de o mitralieră montată pe acoperiș (inițial Breda de 6,5 mm, ulterior de 8 mm), iar în unele cazuri mitraliera era eliminată. Vehiculul era echipat cu stație radio RF1 CA cu interfon și mai multe dispozitive de observare și țintire.
Date tehnice
| Țara de origine | Regatul Italiei |
|---|---|
| Introducere | 1942 |
Serviciu și utilizare în luptă
Semovente 75/18 a fost utilizat în campania din Africa de Nord și în timpul invaziei aliate din Sicilia, unde oferea sprijin de foc unităților de tancuri. Deși nu era destinat luptei împotriva tancurilor, tunul său de 75 mm putea, datorită muniției cumulate (HEAT), să penetreze până la 80 mm de blindaj la o distanță de 500 de metri, permițând distrugerea tancurilor americane M3 Grant și M4 Sherman. Vehiculele erau organizate în grupuri de artilerie ale diviziilor blindate, unde reprezentau o componentă importantă a puterii de foc.
După capitularea Italiei în 1943, aproximativ 131 de vehicule au fost confiscate de germani, care au comandat producția altor 55 de unități. Semovente 75/18 a fost folosit în mai multe divizii germane și brigăzi de artilerie de asalt în Italia și pe Balcani. În ciuda limitărilor sale (spațiu interior restrâns, motor mai slab la versiunile mai vechi), era considerat cel mai eficient vehicul blindat italian din al doilea război mondial.
Variante
Curiozități
- Primul prototip Semovente 75/18 a fost asamblat și livrat încă din 10 februarie 1941, adică la doar 13 luni după primul tanc M13/40.
- În campania din Africa de Nord, unele echipaje au îndepărtat scaunele pentru a putea transporta până la 100 de proiectile în loc de standardul de 44.
- Semovente 75/18 a fost singurul vehicul blindat italian care a fost cu adevărat temut de tanchiștii aliați.
- După capitularea Italiei, germanii au confiscat 131 de unități și au comandat producția altor 55 de vehicule de acest tip.
- Cel mai mare succes al vehiculelor Semovente 75/18 a fost în bătălia de la Gazala din 10 iunie 1942, unde au ajutat la respingerea atacului regimentelor britanice de tancuri.
Întrebări frecvente
- Pe ce șasiuri a fost construit Semovente 75/18?
- Vehiculele au fost construite pe șasiurile tancurilor M13/40, M14/41 și M15/42.
- Cât de gros era blindajul Semovente 75/18?
- Blindajul frontal avea o grosime de până la 50 mm, ceea ce era mai mult decât la tancul original M13/40.
- Care era armamentul principal al acestui tun autopropulsat?
- Armamentul principal era un tun de 75 mm cu lungimea țevii de 18 calibre (Obice da 75/18 modello 34).
- Care era numărul maxim de muniție transportată pentru arma principală?
- Standard erau 44 de proiectile în vehicul, iar în unele cazuri până la 100 după îndepărtarea scaunelor.