clasa Kageró
Clasa Kageró (în japoneză 陽炎型 Kageró-gata) a constat din 19 „distrugătoare de primă clasă” (一等駆逐艦 Ittó kučikukan) ale marinei imperiale japoneze, construite între anii 1939 și 1941 și care au luptat în al Doilea Război Mondial.
Descriere
Clasa Kageró a fost o serie de 19 distrugătoare de torpile de primă clasă ale Marinei Imperiale Japoneze, construite între anii 1939 și 1941. Aceste nave erau denumite distrugătoare de tip A și reprezentau unități oceanice mari destinate să însoțească forțele principale ale flotei japoneze. Cerințele pentru construcția lor includeau o viteză de cel puțin 36 noduri, o autonomie de 5000 mile marine la 18 noduri și o armament comparabil cu clasa anterioară Fubuki, menținând în același timp dimensiunile egale sau mai mici.
Din punct de vedere constructiv, se bazau pe clasa anterioară Asașio, ceea ce se reflecta, de exemplu, în silueta cu două coșuri și în dispunerea armamentului. Propulsia era asigurată de două seturi de turbine Kanpon cu o putere de 26.000 cai fiecare, alimentate de trei cazane cu tuburi de apă Ro-gó Kanpon șiki. Armamentul consta în șase tunuri de 127mm în turnuri duble, opt lansatoare de torpile de 610mm tip 92 model 4 și două tunuri antiaeriene duble de 25mm. Navele erau echipate și cu lansatoare de grenade anti-submarin. Armamentul a fost proiectat pentru a permite foc asupra țintelor de suprafață, terestre și aeriene.
Date tehnice
| Țara de origine | Japonia |
|---|
Serviciu și utilizare în luptă
Toate unitățile clasei Kageró au participat activ la luptele din Pacific încă din primele zile ale celui de-al Doilea Război Mondial. Au îndeplinit misiuni de escortă a unităților grele ale flotei, au sprijinit debarcările, au transportat provizii și întăriri către insulele din arhipelagul Solomon în cadrul așa-numitului „expres tokyo”, precum și au acoperit și au efectuat evacuări ale unităților retrase. Implicarea intensă în luptele de război a dus la pierderi mari – din cele 19 unități inițiale, doar Jukikaze a supraviețuit războiului.
Dintre celelalte, șase au fost scufundate în atacuri aeriene, cinci de submarine, cinci în lupte cu forțele de suprafață ale inamicului, una prin detonarea unei mine și două printr-o combinație de mine și atac aerian. Singura navă supraviețuitoare, Jukikaze, a fost predată după război în 1947 Republicii Chineze, unde a servit sub numele Tan-jang (DD-12) până în 1970.
Variante
Curiozități
- Clasa Kageró, împreună cu clasa următoare Júgumo, era denumită distrugătoare de tip A.
- Propulsia navelor era asigurată de turbine Kanpon cu o configurație unică a turbinelor de croazieră, care a apărut pentru prima dată la această clasă.
- Singura unitate supraviețuitoare, Jukikaze, a fost predată după război Republicii Chineze și a servit până în 1970 sub numele Tan-jang (DD-12).
- În cadrul programului din 1937 au fost aprobate și trei unități fictive, menite să mascheze construcția navelor de luptă din clasa Yamato.
- După război, ultima unitate Akigumo a fost adesea clasificată greșit în clasa Júgumo din cauza asemănării numelui și a încadrării în divizia a 10-a de distrugătoare.
Întrebări frecvente
- Câte unități ale clasei Kageró au fost construite?
- Au fost construite 19 unități între anii 1939 și 1941.
- Care a fost armamentul principal al distrugătoarelor clasei Kageró?
- Armamentul principal consta în șase tunuri de 127mm și opt lansatoare de torpile de 610mm.
- Câte unități ale clasei Kageró au supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial?
- A supraviețuit o singură unitate, Jukikaze.
- Care a fost scopul distrugătoarelor clasei Kageró în marina japoneză?
- Au fost destinate să însoțească unitățile mari ale Flotei Unite Japoneze și să îndeplinească diverse misiuni de luptă în Pacific.