clasa Scharnhorst
Clasa Scharnhorst (cunoscută și ca clasa Gneisenau) a fost o clasă de crucișătoare de luptă (inițial denumite nave de luptă) ale Kriegsmarine germane.
Descriere
Clasa Scharnhorst a fost o clasă germană de crucișătoare de luptă, inițial denumite nave de luptă, construite între anii 1935–1939. În total au fost construite două unități, Scharnhorst și Gneisenau. Dezvoltarea acestei clase a fost influențată de restricțiile politice și militare, în special Tratatul de la Versailles și acordul naval anglo-german, care limitau deplasamentul și calibru tunurilor. Hitler a preferat nave rapide cu armament de tunuri de 280mm pentru a evita întârzierile în construcție și complicațiile politice. Marina însă a impus un armament și o protecție mai puternică, ceea ce a dus la nave rapide și bine protejate, dar cu o putere de foc mai mică decât omoloagele lor.
Construcția navelor a inclus o protecție blindată puternică de 14.245 tone, reprezentând 44% din deplasament, cu blindaj lateral principal de până la 350 mm. Armamentul principal consta în nouă tunuri de 280mm în trei turnuri, armamentul secundar includea tunuri de 150mm, 105mm, 37mm și 20mm. Sistemul de propulsie era format din doisprezece cazane Wagner și trei turbine cu abur de 160.100 CP, permițând o viteză de până la 32 noduri. Autonomia era de aproximativ 6200–7100 mile marine la o viteză de 19 noduri. În anii 1938–1939 a fost realizată o modificare prin prelungirea prova la așa-numita prova atlantică, îmbunătățind navigația în ape agitate, și întărirea armamentului antiaerian ușor.
Date tehnice
| Țara de origine | Germania nazistă |
|---|
Serviciu și utilizare în luptă
Ambele crucișătoare de luptă din clasa Scharnhorst au fost utilizate activ în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, operând adesea împreună în Atlantic împotriva transporturilor aliate. În 1940 s-au confruntat cu crucișătorul de luptă britanic HMS Renown și au scufundat portavionul britanic HMS Glorious împreună cu distrugătoarele escortă HMS Ardent și HMS Acasta. În februarie 1942, în timpul operațiunii Cerberus, au reușit să treacă cu succes prin Canalul Mânecii din Franța în Germania, provocând un mare scandal în Marea Britanie. Gneisenau a fost însă grav avariat puțin după aceea în urma unui atac aerian și nu a fost reparat până la sfârșitul războiului, fiind în cele din urmă scufundat de germani în 1945 pentru a bloca accesul la Gdynia. Scharnhorst a participat în 1943 la operațiuni împotriva convoaielor aliate către Uniunea Sovietică și în decembrie același an a fost scufundat de Marina Regală Britanică în bătălia de la Capul Nord.
Curiozități
- Clasa Scharnhorst a fost inițial denumită nave de luptă, dar ulterior ca crucișătoare de luptă.
- Blindajul navelor reprezenta 44% din deplasamentul lor, o proporție foarte mare.
- Ambele nave au primit în anii 1938–1939 o prova prelungită, așa-numita prova atlantică, pentru o navigație mai bună în Atlantic.
- Rearmarea planificată a clasei Scharnhorst cu tunuri de 380mm nu a fost realizată din cauza circumstanțelor războiului.
- Gneisenau a fost avariat de o bombă de 454kg cu impact direct, ceea ce a dus la scoaterea sa din uz.
Întrebări frecvente
- Câte unități ale clasei Scharnhorst au fost construite?
- Au fost construite două unități ale acestei clase – Scharnhorst și Gneisenau.
- Care a fost armamentul principal al clasei Scharnhorst?
- Armamentul principal consta în nouă tunuri de 280mm în trei turnuri de tunuri.
- Care a fost viteza maximă a acestor crucișătoare de luptă?
- Viteza maximă a atins 32 noduri.
- De ce clasa Scharnhorst nu a fost rearmată cu tunuri de 380mm?
- Rearmarea nu a fost realizată din cauza circumstanțelor războiului și întârzierilor în reparații.