Typ XXI
Typ XXI este o clasă de submarine diesel-electrice oceanice dezvoltate pentru Kriegsmarine germană spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Descriere
Tipul XXI a fost o clasă de submarine diesel-electrice oceanice dezvoltate pentru Kriegsmarine germană spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Dezvoltarea lor a fost o reacție la eficiența tot mai mare a apărării antisubmarine aliate, care, datorită radarului, sonarului, armamentului îmbunătățit și numărului mai mare de nave și avioane de escortă, a început să provoace pierderi grele submarinelor germane. Noul tip trebuia să atingă o viteză și o autonomie mai mare sub apă datorită formei hidrodinamice a corpului și turnului de luptă, instalării snorkel-ului și capacității sporite a bateriilor.
Construcția submarinelor s-a realizat într-un mod revoluționar – pe secțiuni individuale, care erau transportate cu trenul de la subcontractori la locul asamblării finale. Prima unitate a fost finalizată în 1944, iar până la sfârșitul războiului au fost construite 131 de bucăți. Submarinele tip XXI erau echipate cu șase tuburi torpile de 533mm cu încărcare automată, o rezervă de 23 de torpile și patru tunuri antiaeriene în turnulețe cu două tunuri. Propulsia era asigurată de două motoare diesel și două motoare electrice, ceea ce permitea atingerea unei viteze de până la 15,6 noduri la suprafață și 17,2 noduri sub apă.
Date tehnice
| Țara de origine | Germania nazistă |
|---|---|
| Introducere în serviciu | 1944 |
Serviciu și utilizare în luptă
Primele submarine tip XXI au ajuns în unitățile de luptă abia în martie 1945. Până la sfârșitul războiului, doar două – U 3008 și U 2511 – au reușit să plece în patrulă de luptă, fiind surprinse în timpul navigației de vestea capitulării Germaniei și predându-se Aliaților. Majoritatea celorlalte submarine au fost scufundate de propriile echipaje sau de Aliați.
După război, submarinele tip XXI au devenit o pradă valoroasă pentru Aliați și au influențat dezvoltarea submarinelor postbelice în SUA, Regatul Unit, URSS și Franța. Un submarin tip XXI a fost folosit de marina germană postbelică pentru experimente și antrenament sub numele Wilhelm Bauer.
Curiozități
- Submarinele tip XXI au fost primele submarine produse în serie cu construcție pe secțiuni separate, ceea ce a accelerat producția lor.
- Datorită capacității sporite a bateriilor, puteau naviga scufundate cu o viteză de 12 noduri timp de cinci ore.
- Tunurile clasice au fost eliminate din dotare deoarece utilizarea lor era prea periculoasă în condițiile dominației aeriene ostile.
- După război, au influențat construcția submarinelor în SUA (clasa Tang), Regatul Unit (clasa Porpoise), Franța (clasa Narval) și URSS (Proiectele 613 și 611).
- Submarinul Wilhelm Bauer (Y-880), singura unitate tip XXI păstrată, a fost recuperat după război și folosit pentru experimente și antrenament.
Întrebări frecvente
- Care era viteza maximă a submarinului tip XXI sub apă?
- Submarinul tip XXI atinge o viteză maximă de 17,2 noduri sub apă.
- Câte submarine tip XXI au fost construite până la sfârșitul războiului?
- Până la sfârșitul războiului au fost construite 131 de submarine tip XXI.
- Care era armamentul principal al submarinelor tip XXI?
- Armamentul principal consta în șase tuburi torpile de 533mm cu încărcare automată și patru tunuri antiaeriene de 20mm sau 30mm.
- Ce influență au avut submarinele tip XXI asupra dezvoltării postbelice a submarinelor?
- Submarinele tip XXI au influențat semnificativ construcția submarinelor postbelice în mai multe țări, inclusiv SUA, Regatul Unit, Franța și URSS.