Distrugător clasa Vouga

Descriere

În anul 1930, Marina portugheză a elaborat un program decenal de reînnoire a flotei, incluzând printre altele doisprezece distrugătoare. Concursul pentru proiectarea distrugătoarelor a fost câștigat de firma britanică Yarrow Shipbuilders, care a învins ofertele Thornycroft și ale șantierelor navale italiene. Primele patru nave au fost comandate în 1931, dintre care două urmau să fie construite direct în Regatul Unit și două în Lisabona, cu echipamentele de mașini livrate de Yarrow. A cincea navă a fost comandată în 1933 tot în Lisabona.

Designul se baza pe prototipul britanic Ambuscade din 1926. Navele măsurau 98,45 metri lungime, aveau un deplasament de 1239 tone standard și 1588 tone încărcate complet. Eram propulsate de două turbine cu abur Parsons-Curtis cu o putere de 33.000 shp, care permiteau o viteză de până la 36 noduri. Autonomia era de 5400 mile marine la viteza de 15 noduri. Armamentul corespundea standardelor britanice ale vremii, incluzând patru tunuri de 120mm, trei tunuri antiaeriene de 40mm și lansatoare de torpile. Armamentul antisubmarin consta în lansatoare de bombe adânci și până la 20 de mine.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aceste distrugătoare au îndeplinit misiuni de patrulare și apărare pentru protejarea neutralității Portugaliei. În anii 1942–43, armamentul antiaerian a fost modernizat, înlocuindu-se "pom-pom"-urile originale și o baterie de lansatoare de torpile cu șase tunuri de 20mm. După război, navele au trecut prin alte modernizări, inclusiv instalarea de sonare, radare și armament antiaerian îmbunătățit. Ultima modernizare din 1957 a inclus eliminarea unei părți din armamentul principal și instalarea mortierului antisubmarin Squid. Ultima unitate a fost retrasă din serviciu în 1967.

Variante

Curiozități

• Clasa este de obicei denumită în Portugalia ca Vouga class, în timp ce termenul Douro class se referă la clasa anterioară de distrugătoare.
• Designul se baza pe prototipul britanic Ambuscade din 1926, ceea ce era neobișnuit pentru navele portugheze din acea perioadă.
• Două nave inițial destinate Portugaliei au fost vândute Columbiei din cauza unui conflict regional cunoscut ca Incidentul Leticia.
• După cel de-al Doilea Război Mondial, navele au fost echipate cu radare britanice Type 285 și Type 291 și cu un sistem sonar.
• Ultima unitate a clasei, Vouga, a fost retrasă abia în 1967, ceea ce indică o durată lungă de viață a designului.

Întrebări frecvente

De ce sunt aceste nave denumite în Portugalia ca Vouga class?

Pentru că termenul Douro class este folosit tradițional în Portugalia pentru clasa anterioară de distrugătoare, în timp ce clasa mai nouă este cunoscută ca Vouga class.

Care a fost motivul principal pentru vânzarea a două nave către Columbia?

Vânzarea a fost o reacție la Incidentul Leticia dintre Columbia și Peru și la achiziția de distrugătoare ex-rusești de către Peru.

Ce modernizări au suferit navele după cel de-al Doilea Război Mondial?

Au fost modernizate echipamentele de mașini, armamentul antiaerian a fost îmbunătățit, au fost instalate sonar și radare britanice Type 285 și Type 291.

Care era viteza maximă a acestor distrugătoare?

Viteza maximă era de 36 noduri, iar după modernizare, de exemplu Douro a atins o viteză de 34,05 noduri.