Bătălia de la Culloden

Context și cauze

Bătălia de la Culloden a fost ultima confruntare militară a Răscoalei Iacobite din 1745, care a început când Charles Edward Stuart a sosit în Scoția în iulie 1745 cu scopul de a restabili domnia Stuartilor. Iacobiții au preluat rapid controlul asupra Scoției și chiar au avansat în Anglia până la Derby, dar lipsa voluntarilor englezi i-a forțat să se retragă.

La începutul anului 1746, iacobiții au încercat să-și consolideze puterea în Scoția, dar s-au confruntat cu o armată guvernamentală britanică numeroasă și mai bine aprovizionată, condusă de ducele de Cumberland, care a preluat comanda în ianuarie 1746. După câteva confruntări și un atac nocturn nereușit asupra taberei guvernamentale, iacobiții au decis să înfrunte inamicul într-o bătălie deschisă la Culloden.

Forțe și comandanți

Armata guvernamentală britanică a fost condusă de ducele de Cumberland, care dispunea de aproximativ 12 000 de bărbați, inclusiv batalioane de infanterie engleze, scoțiene și irlandeze și unități de dragoni. Cavaleria sa a fost comandată de locotenent-generalul Henry Hawley. Armata iacobită era formată din aproximativ 5 400 de bărbați, în mare parte munteni scoțieni, sub comanda lui Charles Edward Stuart și colonelului John William Sullivan. Iacobiții au beneficiat și de o sprijin limitat francez.

Inițial, iacobiții au luat în considerare retragerea din Inverness, dar din cauza proviziilor și a constrângerilor strategice au decis să ocupe o poziție defensivă pe mlaștina de la Culloden. Conducerea a fost divizată în privința celui mai bun loc pentru bătălie, dar în cele din urmă au ales un teren deschis, care favoriza armata guvernamentală mai mare și mai bine aprovizionată.

Desfășurarea bătăliei

La 15 aprilie 1746, iacobiții au încercat să execute un atac nocturn asupra taberei armatei guvernamentale lângă Nairn, dar din cauza întârzierilor și confuziei atacul a fost anulat, iar o parte a unităților a continuat fără cunoștința comandamentului, ceea ce a dus la eșec. Mulți soldați iacobiți erau obosiți sau în afara pozițiilor de luptă, ceea ce a însemnat că câteva sute au putut rata bătălia.

Dimineața zilei de 16 aprilie, ambele armate s-au aliniat pentru bătălie. Armata guvernamentală a început înaintarea și focul de artilerie, care a durat, conform surselor, între 2 și 30 de minute. Iacobiții au atacat apoi, dar atacul lor a fost supus unui foc puternic cu cartușe cu bile și mortiere ușoare. Aripa dreaptă iacobită a intrat în contact direct cu infanteria guvernamentală, dar a fost încercuită și treptat distrusă.

Aripa stângă iacobită a întâmpinat dificultăți în avansare din cauza terenului mlăștinos și a fost pusă sub presiunea cavaleriei guvernamentale. După pierderea primei linii și eșecul contraatacurilor, iacobiții au început să se retragă. Charles Edward Stuart a fost dus în siguranță, în timp ce armata sa a fost urmărită și dispersată.

Straty

Iacobiții au suferit estimativ între 1500 și 2000 de morți și răniți, inclusiv mulți răniți sau uciși în timpul urmăririi după bătălie. Armata guvernamentală a avut aproximativ 300 de morți sau răniți, cu pierderi detaliat înregistrate pentru unele unități, de exemplu Regimentul 4 de infanterie Barell a avut 14 morți și 104 răniți, dintre care o parte au decedat ulterior. Printre iacobiții căzuți se numărau ofițeri importanți, în timp ce de partea armatei guvernamentale a căzut un singur ofițer superior.

Consecințe și importanță

Bătălia de la Culloden a însemnat înfrângerea definitivă a Răscoalei Iacobite din 1745 și practic sfârșitul mișcării iacobite ca element politic semnificativ în Marea Britanie. După bătălie, unitățile iacobite s-au dispersat, o parte din armată predându-se sau fugind în străinătate.

Charles Edward Stuart a fugit în Franța după o călătorie de câteva luni prin Scoția și Hebride, fiind urmărit. În lunile următoare, guvernul britanic a implementat măsuri represive în Highlands pentru a preveni alte răscoale. Bătălia a fost ultima bătălie deschisă pe teritoriul britanic, iar locul acesteia este astăzi o localitate istorică memorială cu centru pentru vizitatori.

Etape-cheie

1. Atacul nocturn la Nairn — Iacobiții au încercat un atac surpriză nocturn asupra taberei guvernamentale, dar din cauza confuziei și întârzierii atacul a fost anulat și o parte a unităților a continuat fără coordonare.
2. Regruparea și pregătirea pentru bătălie — Iacobiții au ocupat o poziție defensivă pe mlaștina de la Culloden, deși terenul favoriza mai mult armata guvernamentală.
3. Schimbul de focuri de artilerie — Un scurt foc de artilerie inițiat de unitățile guvernamentale a fost urmat de atacul iacobit.
4. Atacul iacobit și dezintegrarea — Iacobiții au atacat, dar au fost supuși unui foc puternic și atacul lor a fost destrămat, ceea ce a dus la retragere și urmărire.

Armament și tehnică

Curiozități

• Bătălia de la Culloden a fost ultima bătălie deschisă purtată pe teritoriul britanic.
• Pentru a sărbători a 25-a aniversare a ducelui de Cumberland, unităților guvernamentale li s-au distribuit nouă litri de brandy pe regiment.
• Se spune că Charles Edward Stuart a strigat „Nu mă vor prinde viu!” în timpul retragerii de pe câmpul de luptă.
• Descoperirile arheologice din 2024 au dezvăluit o cantitate mare de muniție în zona aproape de liniile guvernamentale, indicând lupte intense la distanțe scurte.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Culloden?

Bătălia a avut loc pe 16 aprilie 1746 în apropierea satului Culloden lângă Inverness în Highlands din Scoția.

Cine a condus armata iacobită și cine armata guvernamentală britanică?

Iacobiții au fost conduși de Charles Edward Stuart, iar armata guvernamentală britanică de ducele de Cumberland.

Care a fost rezultatul bătăliei de la Culloden?

Armata guvernamentală britanică a învins armata iacobită, punând capăt definitiv Răscoalei Iacobite din 1745.

Care au fost pierderile estimate de ambele părți?

Iacobiții au suferit între 1500 și 2000 de morți sau răniți, iar armata guvernamentală aproximativ 300 de morți sau răniți.