Bătălia de la El Alamein
Toamna anului 1942, la El Alamein, în Egipt, a avut loc confruntarea dintre a 8-a armată britanică și Afrikakorps-ul condus de Rommel. Aliații aveau superioritate numerică în tancuri, artilerie și provizii, iar Rommel suferea de lipsă de combustibil. După o bătălie aprigă, aliații au rupt apărarea Axei și l-au forțat pe Rommel să se retragă pe o distanță lungă. El Alamein a devenit punctul de cotitură al războiului în Africa — după cum spunea Churchill, „sfârșitul începutului”.
Context și cauze
A doua bătălie de la El Alamein a făcut parte din campania nord-africană a celui de-al Doilea Război Mondial și a avut loc în octombrie 1942. După succesele unităților germano-italiene conduse de Erwin Rommel, care în 1942 au avansat în Egipt și au amenințat Canalul Suez și Orientul Mijlociu, a 8-a armată britanică sub noul comandament al generalului Bernard Law Montgomery se pregătea pentru o contraofensivă.
Bătăliile anterioare, inclusiv prima bătălie de la El Alamein și bătălia de la Alam el Halfa, au oprit înaintarea Axei în Egipt. Totuși, armata lui Rommel era epuizată și suferea de lipsuri de provizii și combustibil din cauza liniilor lungi de aprovizionare din Libia. Aliații, în schimb, puteau reface rapid pierderile datorită rutelor scurte de aprovizionare și sprijinului din Marea Britanie și aliații săi.
Britanicii au beneficiat, de asemenea, de informații extinse de spionaj obținute prin decriptarea comunicațiilor germane (Ultra), ceea ce le-a permis să cunoască exact forțele și intențiile inamicului. Pregătirile pentru bătălie au inclus și operațiuni ample de dezinformare (de exemplu, Operațiunea Bertram), menite să inducă în eroare comandamentul german privind locul și momentul atacului.
Forțe și comandanți
Forțele aliate erau formate din aproximativ 195 000 de oameni și 1 029 de tancuri, sub comanda generalului britanic Bernard Law Montgomery, care conducea a 8-a armată. Planul său prevedea un atac principal în nord și un atac secundar în sud, cu scopul de a străpunge câmpurile de mine germane și de a distruge apărarea inamicului.
Axa, compusă din unități germane și italiene ale Panzerarmee Afrika sub comanda lui Erwin Rommel, dispunea de aproximativ 116 000 de oameni și 547 de tancuri. Rommel își împărțea unitățile de tancuri în grupuri nordice și sudice pentru a putea reacționa rapid la o breșă, dar suferea de lipsuri de combustibil și provizii. Apărarea sa se baza pe câmpuri adânci de mine și linii fortificate menite să împiedice străpungerea aliată.
Desfășurarea bătăliei
Bătălia a început pe 23 octombrie 1942 cu Operațiunea Lightfoot, când unitățile britanice au lansat o puternică pregătire de artilerie urmată de un atac de infanterie pentru a străpunge câmpurile de mine. Inginerii aveau sarcina de a curăța căile pentru tancuri, dar din cauza adâncimii și densității câmpurilor de mine, străpungerea nu a fost complet reușită.
A urmat faza numită "Crumbling", când infanteria aliată a continuat să distrugă treptat liniile defensive germane cu sprijinul atacurilor aeriene și al artileriei. Unitățile germane de tancuri au lansat contraatacuri, dar au fost respinse.
La sfârșitul lunii octombrie, Montgomery a elaborat Operațiunea Supercharge, concentrată pe un atac puternic asupra părții sud-vestice a pozițiilor germane. Pe 2 noiembrie, unitățile aliate au lansat atacul care a creat o breșă în apărarea Axei, iar tancurile au pătruns în liniile germane. Rommel, care suferise pierderi grele și mai avea doar 36 de tancuri, a fost nevoit să se retragă în ciuda ordinelor lui Hitler.
După victoria de la El Alamein, a 8-a armată a început urmărirea unităților germano-italiene în retragere până în Tunisia, unde retragerea Axei s-a oprit la linia Mareth.
Straty
Numerele exacte ale pierderilor nu sunt confirmate în surse fiabile. Se știe că Brigada 9 Blindată britanică a pierdut 70 din cele 94 de tancuri în timpul Operațiunii Supercharge. Pierderile germane au inclus majoritatea tunurilor de 88 mm, rămânând doar 24 de bucăți. Pierderile totale ale ambelor părți nu sunt specificate exact.
Consecințe și importanță
A doua bătălie de la El Alamein a reprezentat o cotitură decisivă în campania nord-africană a celui de-al Doilea Război Mondial. Aliații au obținut supremația strategică în Africa și au forțat unitățile germano-italiene să se retragă din Egipt și Libia până la granițele Tunisiei.
Victoria de la El Alamein a încheiat amenințarea Axei asupra Orientului Mijlociu și a Canalului Suez și a îmbunătățit semnificativ moralul forțelor aliate, care au obținut primul lor mare succes din 1941. În paralel cu încheierea bătăliei a început invazia aliată în Africa de Nord franceză (Operațiunea Torch), deschizând astfel un al doilea front în această regiune.
Următoarea expulzare a Axei din Africa s-a încheiat în mai 1943, când aliații au cucerit fortăreața Tobruk și au învins definitiv unitățile germano-italiene din Africa de Nord.
Comandanți
Tehnică folosită
Etape-cheie
- Operațiunea Lightfoot — Prima fază a bătăliei, când infanteria aliată, sprijinită de artilerie și ingineri, a lansat un atac pentru a străpunge câmpurile de mine.
- Operațiunea Crumbling — Distrugerea treptată a liniilor defensive germane cu sprijinul aviației și artileriei.
- Operațiunea Supercharge — Atac puternic asupra părții sud-vestice a pozițiilor germane, care a dus la străpungere și a forțat retragerea lui Rommel.
Armament și tehnică
Curiozități
- Înaintea bătăliei a avut loc o amplă operațiune de dezinformare, Operațiunea Bertram, care a indus în eroare comandamentul german privind locul și momentul atacului.
- Rommel suferea de lipsuri de combustibil și provizii din cauza liniilor lungi de aprovizionare din Libia.
- Britanicii aveau superioritate informațională datorită decriptării comunicațiilor germane (Ultra).
- Generalul Stumme, care a preluat temporar comanda după plecarea lui Rommel în Germania, a murit de infarct în timpul bătăliei.
- Brigada 9 Blindată britanică a pierdut 70 din cele 94 de tancuri în timpul bătăliei.
Întrebări frecvente
- Când și unde a avut loc a doua bătălie de la El Alamein?
- Bătălia a avut loc între 23 octombrie și 4 noiembrie 1942 lângă stația feroviară El Alamein în Egipt.
- Cine a comandat forțele aliate în bătălie?
- Forțele aliate au fost conduse de generalul britanic Bernard Law Montgomery.
- Care a fost rezultatul bătăliei?
- Aliații au câștigat și au forțat unitățile germano-italiene să se retragă din Egipt și Libia până la granițele Tunisiei.
- Ce rol au jucat câmpurile de mine în bătălie?
- Axa a instalat câmpuri extinse de mine care au încetinit străpungerea aliată și au necesitat munca inginerilor pentru a curăța căile pentru tancuri.