Bătălia de la Gazala

Context și cauze

După Operațiunea Crusader de la sfârșitul anului 1941, Armata a 8-a britanică a eliberat Tobruk și a împins forțele Axei din Cyrenaica până la El Agheila. Totuși, avansul de 800 km a suprasolicitat liniile de aprovizionare ale Aliaților. În ianuarie 1942, forțele defensive de pe front au fost reduse pentru pregătirea unui nou avans spre vest, împotriva Tripolitaniei. Pierderea forței K pe Malta și sosirea Fliegerkorps II german în Sicilia au permis Axei să crească livrările de provizii în Libia.

Aliații au subestimat forța și importanța Axei, estimând efectivele acesteia la 35 000 de oameni, în timp ce numărul real era de aproximativ 80 000. Între timp, Axa primea întăriri și provizii, ceea ce i-a permis lui Rommel să lanseze ofensiva. Aliații se așteptau să fie pregătiți pentru atac în februarie și nu credeau că Axa va putea contraataca. Gazala era o linie defensivă cheie la vest de Tobruk, unde unitățile aliate erau dispuse în casete defensive în spatele câmpurilor de mine.

Forțe și comandanți

Axa, condusă de generalul Erwin Rommel, dispunea de aproximativ 90 000 de oameni, 560 de tancuri și 542 de avioane. Planul său includea o încercuire a flancului sudic al liniei aliate de la Gazala (Operațiunea Venezia) cu scopul de a înconjura și distruge unitățile britanice. Pe flancul stâng, Divizia 132 blindată italiană Ariete trebuia să neutralizeze fortăreața Bir Hakeim, în timp ce Diviziile blindate germane 21 și 15 urmau să avanseze spre nord, în spatele apărării aliate.

Aliații aveau aproximativ 110 000 de oameni, 843 de tancuri și 604 avioane, inclusiv noile tancuri americane M3 Grant și tunuri antitanc de 6 livre. Armata a 8-a britanică era sub comanda generalului Claude Auchinleck și includea unități din Commonwealth, indiene și franceze libere. Apărarea lor se baza pe o serie de casete defensive în spatele câmpurilor de mine, în timp ce diviziile mobile de tancuri erau ținute în rezervă pentru contraatacuri.

Desfășurarea bătăliei

Bătălia a început pe 26 mai 1942, când Axa a lansat ofensiva cu un atac de diversiune în nord și o încercuire principală pe flancul sudic, ocolind câmpurile de mine și fortăreața Bir Hakeim. Axa a avansat spre sud pe lângă Bir Hakeim, unde francezii liberi au opus o rezistență neașteptată, prelungind și vulnerabilizând rutele de aprovizionare ale Axei.

În primele zile au avut loc lupte grele între tancuri, de exemplu Divizia italiană Ariete a distrus Brigada motorizată indiană a 3-a, în timp ce Diviziile blindate 15 și 21 au luptat cu unitățile britanice de tancuri. Axa s-a stabilit în așa-numitul Cauldron, o poziție defensivă în spatele câmpurilor de mine, de unde a rezistat contraatacurilor britanice.

Bir Hakeim a fost asediat de francezii liberi, care au rezistat aproximativ zece zile, până când pe 10 iunie fortăreața a fost cucerită de Axa. Britanicii au efectuat mai multe contraatacuri prost coordonate, care au fost respinse și au dus la pierderi semnificative de tancuri. Pe 21 iunie, după două zile de lupte, Axa a cucerit Tobruk, ceea ce a reprezentat o victorie decisivă și i-a permis lui Rommel să continue avansul spre Egipt.

Straty

Numerele exacte ale pierderilor nu sunt documentate cu precizie. Pierderile Aliaților au inclus mii de morți, răniți și prizonieri, inclusiv aproximativ 3 000 de prizonieri în bătălia de la Sidi Muftah și circa 500 de prizonieri francezi liberi la Bir Hakeim. Pierderile britanice de tancuri au fost semnificative, de exemplu Brigada a 22-a blindată a pierdut 60 din 156 de tancuri într-un singur contraatac. Pierderile Axei nu sunt cunoscute exact, dar au fost mai mici decât cele ale Aliaților.

Consecințe și importanță

Bătălia de la Gazala a fost cel mai mare succes al forțelor germane și italiene în Africa de Nord și cea mai mare victorie a lui Erwin Rommel în cariera sa, după care a fost avansat la gradul de mareșal de câmp. După cucerirea Tobrukului, Armata a 8-a britanică s-a retras până la Alexandria, unde a reușit să oprească avansul Axei la El Alamein la sfârșitul lunii iulie.

Consecința bătăliei a fost și amânarea invaziei planificate a Axei asupra Maltei (Operațiunea Hercules), ceea ce a permis britanicilor să folosească din nou Malta ca bază pentru atacuri asupra convoaielor de aprovizionare către Libia, complicând situația de aprovizionare a Axei în luptele ulterioare. Bătălia de la Gazala a avut astfel un impact semnificativ asupra desfășurării campaniei din Africa de Nord și asupra situației strategice din zona Mării Mediterane.

Etape-cheie

1. Începerea ofensivei (26 mai) — Rommel a lansat atacul cu un manevră de diversiune în nord și o încercuire principală pe flancul sudic, ocolind Bir Hakeim.
2. Asedierea Bir Hakeim — Francezii liberi au rezistat aproximativ zece zile, până când fortăreața a fost cucerită de Axa.
3. Crearea poziției Cauldron — Axa s-a retras într-o poziție defensivă în spatele câmpurilor de mine, de unde a rezistat contraatacurilor britanice.
4. Cucerirea Tobrukului (21 iunie) — După două zile de lupte, Axa a cucerit portul strategic Tobruk.

Armament și tehnică

Curiozități

• Rommel a condus personal atacul asupra pozițiilor britanice de la Sidi Muftah.
• Comandantul Diviziei a 7-a blindate, Frank Messervy, a fost capturat după ce a pretins că este valetul său.
• Francezii liberi de la Bir Hakeim au evadat încercuirea, aproximativ 2 700 de soldați retrăgându-se prin deșert către liniile aliate.
• Bătălia de la Gazala a fost cea mai mare victorie a lui Rommel în cariera sa militară.
• După bătălie, invazia planificată a Axei asupra Maltei (Operațiunea Hercules) a fost amânată.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Gazala?

Bătălia a avut loc între 26 mai și 21 iunie 1942 în satul Gazala din Libia.

Cine a condus forțele germane și italiene în bătălie?

Comandantul Axei a fost generalul Erwin Rommel, comandantul Afrikakorps.

Care a fost rezultatul bătăliei?

Bătălia s-a încheiat cu o victorie zdrobitoare a Axei și cucerirea Tobrukului.

Ce importanță a avut bătălia pentru desfășurarea campaniei din Africa de Nord?

Bătălia a permis Axei să avanseze spre Egipt, dar în cele din urmă a fost oprită la El Alamein.