Bătălia de la Passchendaele
Din iulie până în noiembrie 1917, trupele britanice și aliate au condus o ofensivă în satul Passchendaele din Flandra (a treia bătălie de la Ypres). Ploile persistente și sistemul de drenaj distrus au transformat câmpul de luptă într-o mare de noroi, în care se înecau soldați, cai și tehnică. Atacurile au avansat cu câțiva metri, plătind un preț imens în vieți omenești, și în cele din urmă au cucerit ruinele Passchendaele. Bătălia a devenit un simbol al suferinței absurde a războiului de tranșee din Primul Război Mondial și al impasului ofensivelor de uzură de pe frontul de vest.
Context și cauze
A treia bătălie de la Ypres, cunoscută și sub numele de Bătălia de la Passchendaele, a fost rezultatul strategiei aliate convenite în noiembrie 1916 și mai 1917, care avea ca scop ruperea apărării germane în Flandra și obținerea controlului asupra crestelor din jurul orașului belgian Ypres. Planificarea bătăliei a fost influențată de eșecurile anterioare și de pierderile mari pe frontul de vest, în special după ofensiva Nivelle și în contextul luptei continue pe frontul de est.
Guvernul și comandamentul britanic vedeau în Flandra cheia pentru controlul coastei belgiene și limitarea amenințării submarine germane. În același timp, bătălia a fost influențată de conflictele interne dintre comandanții și liderii politici ai Aliaților, care nu au fost de acord asupra oportunității și momentului ofensivei, în special având în vedere condițiile climatice și sosirea așteptată a forțelor expediționare americane în Franța.
Forțe și comandanți
De partea Antantei au participat în principal unități britanice, canadiene, australiene, neozeelandeze și franceze, concentrate în zona arcului Ypres. Comandantul suprem al corpului expediționar britanic a fost mareșalul Douglas Haig, în timp ce forțele franceze au fost conduse de generalul Ferdinand Foch.
Forțele germane erau formate în special din a patra armată, care apăra o linie defensivă de 40 km cu mai multe grupuri (Gruppen) și divizii de rezervă Eingreif. Comandamentul german, condus de Erich Ludendorff și prințul moștenitor Ruprecht de Bavaria, a pus accent pe apărarea pozițiilor înalte și pe construirea unor sisteme defensive adânci.
Desfășurarea bătăliei
Bătălia a început pe 31 iulie 1917 cu atacul Aliaților asupra crestei Pilckem, după succesul anterior în Bătălia de la Mesen (7–14 iunie). Forțele aliate au avansat lent din cauza apărării germane puternice, a minării extinse și a vremii extrem de ploioase, care a transformat câmpul de luptă într-o capcană de noroi.
În august și septembrie, atacurile aliate au continuat cu scopul de a cuceri crestele și satele cheie, precum Polygon Wood și Zonnebeke. Apărarea germană a fost întărită cu noi linii și divizii de rezervă, ceea ce a încetinit avansul Aliaților.
În octombrie și noiembrie, în ciuda ploilor de toamnă și a epuizării ambelor părți, luptele pentru Passchendaele au continuat. Corpurile canadiene au ocupat în cele din urmă satul în noiembrie, marcând sfârșitul fazei principale a bătăliei. Luptele locale au continuat însă și în decembrie și la începutul anului următor.
Straty
Numerele exacte ale pierderilor nu sunt confirmate în surse; estimările variază și cifrele precise nu sunt indicate.
Consecințe și importanță
A treia bătălie de la Ypres a devenit una dintre cele mai controversate campanii ale Primului Război Mondial, din cauza pierderilor mari și a câștigurilor teritoriale limitate. Bătălia a generat discuții îndelungate între istorici militari, participanți și politicieni despre sensul ofensivei, alegerea locului și momentului, precum și despre costurile umane.
În ciuda ocupării Passchendaele și a avansului parțial al forțelor aliate, nu s-a obținut o breșă strategică sau ocuparea coastei belgiene. Forțele aliate au ocupat definitiv coasta belgiană și au ajuns la granițele Olandei abia după luptele din 1918.
Tehnică folosită
Etape-cheie
- Începerea atacului asupra crestei Pilckem — Pe 31 iulie 1917, forțele aliate au lansat atacul principal asupra pozițiilor germane din jurul orașului Ypres.
- Avansul în august și septembrie — Unitățile aliate au continuat atacurile asupra crestelor și satelor cheie, dar avansul a fost încetinit de apărarea puternică și de condițiile meteorologice nefavorabile.
- Luptele pentru Passchendaele — În octombrie și noiembrie au avut loc lupte grele pentru satul Passchendaele, care a fost în cele din urmă ocupat de corpurile canadiene.
- Confruntări locale continue — După faza principală a bătăliei, atacurile mai mici au continuat în decembrie 1917 și la începutul anului 1918.
Curiozități
- Bătălia este cunoscută și sub numele de Bătălia de la Passchendaele, după satul situat pe ultima creastă la est de Ypres.
- Operațiunile militare au fost puternic influențate de vremea extrem de ploioasă, care a transformat câmpul de luptă într-un noroi adânc.
- Prim-ministrul britanic David Lloyd George și generalul Ferdinand Foch s-au opus lansării ofensivei în Flandra.
- Bătălia rămâne până astăzi un subiect controversat din cauza pierderilor mari și a câștigurilor teritoriale limitate.
Întrebări frecvente
- Când a avut loc a treia bătălie de la Ypres?
- Bătălia a avut loc între iulie și noiembrie 1917.
- Care au fost principalele părți combatante?
- Au luptat forțele statelor Antantei și Imperiul German.
- Care a fost rezultatul bătăliei?
- Forțele aliate au ocupat Passchendaele, dar nu s-a obținut o breșă strategică.
- De ce este considerată bătălia controversată?
- Din cauza pierderilor mari, câștigurilor teritoriale limitate și dezbaterilor privind sensul ofensivei.