Bătălia de la Austerlitz
Bătălia de la Austerlitz, cunoscută în germană ca Schlacht bei Austerlitz, a fost punctul culminant al războiului celei de-a treia coaliții, în care împotriva Imperiului Francez al lui Napoleon s-au aliat Austria, Rusia și alte state. După o serie de succese franceze, inclusiv încercuirea armatei austriece la Ulm și ocuparea Vienei, armata principală a aliaților s-a retras în Moravia, unde țarul rus Alexandru I și împăratul austriac Francisc I au decis să dea o bătălie decisivă cu Napoleon. De aici provine și porecla „bătălia celor trei împărați". Confruntarea a avut loc pe 2 decembrie 1805 în peisajul deluros la est de Brno, între Austerlitz și Pratzen. Napoleon dispunea de aproximativ 65.000 până la 75.000 de oameni, aliații aveau superioritate numerică — în jur de 85.000 de soldați, majoritatea fiind ruși. Comandantul formal suprem al coaliției era generalul rus Mihail Kutuzov, care însă a trebuit să cedeze presiunilor celor doi monarhi prezenți, care au impus un plan de atac împotriva sfaturilor sale. Napoleon a pregătit o capcană perfectă. A evacuat intenționat înălțimile dominante de la Pratzen și și-a slăbit aripa dreaptă pentru a atrage aliații într-un atac de învăluire exact acolo. Coaliția a căzut în capcană — și-a mutat forțele spre stânga pentru a tăia francezilor calea de retragere spre Viena, slăbind astfel centrul. În momentul decisiv, Napoleon a aruncat corpul mareșalului Soult în ceață împotriva centrului slăbit și, printr-un atac copleșitor, a cucerit înălțimile de la Pratzen. Controlând centrul, a tăiat armata aliată în două și a început să o zdrobească pe bucăți. În timp ce în nord cavaleria reținea garda rusă, în sud aripa stângă a aliaților a fost încercuită. Bătălia este asociată cu imaginea dramatică a soldaților ruși fugind peste iazurile înghețate, ale căror ghețuri se crăpau — istoricii consideră însă că numărul celor înecați a fost mult mai mic decât relata propaganda franceză ulterioară. Înfrângerea aliaților a fost totală. Au pierdut în jur de treizeci de mii de oameni, în timp ce pierderile franceze au fost sub nouă mii. Ca urmare imediată, a avut loc destrămarea celei de-a treia coaliții: pe 26 decembrie 1805 Austria a semnat un tratat dur la Pressburg (Bratislava), pierzând teritorii extinse. Rusia și-a retras trupele, iar steaua lui Napoleon a urcat pe culmea gloriei. Pentru ținuturile cehe, respectiv pentru Moravia, Austerlitz a fost una dintre cele mai importante bătălii care s-au desfășurat vreodată pe teritoriul lor. Confruntarea este considerată capodopera strategică a lui Napoleon și este încă studiată în academiile militare ca exemplu clasic de utilizare a terenului, înșelăciune și sincronizare. În context european mai larg, Austerlitz a accelerat dispariția Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, pe care Napoleon l-a desființat formal un an mai târziu, în 1806 — punând astfel capăt și vechii legături imperiale a țărilor cehe.
Context și cauze
Europa a fost în războaie continue din 1792, iar după înfrângerea celei de-a Doua Coaliții, Marea Britanie a rămas singurul adversar al Franței. În 1803 a izbucnit din nou războiul între Franța și Marea Britanie, iar în 1804 s-a format a Treia Coaliție, din care au făcut parte Marea Britanie, Rusia și ulterior Austria, care dorea să răzbune pierderile teritoriale din Italia și Bavaria.
Napoleon Bonaparte, care s-a încoronat împărat în 1804, plănuia o invazie în Marea Britanie, dar din cauza coaliției a decis să atace Austria și Rusia. După victoria de la Ulm și ocuparea Vienei, forțele aliate s-au retras în Moravia, unde doreau să dea o bătălie decisivă. Napoleon a decis să folosească o tactică de aparentă slăbiciune pentru a atrage aliații în capcană.
Forțe și comandanți
Marea Armată franceză număra aproximativ 72 000 de oameni și 157 de tunuri, inclusiv Garda Imperială și rezerva de cavalerie sub comanda mareșalului Murat. Comandanții includeau mareșalii Bernadotte, Davout, Soult și Lannes, Napoleon planificând manevre coordonate pentru încercuirea inamicului.
Forțele aliate aveau aproximativ 85 000 de oameni și 318 tunuri, în principal ruși și austrieci, sub comanda țarului Alexandru I, împăratului Francisc I și generalului Kutuzov. Planul aliaților, creat de generalul Weyrother, consta în atacul cu trei coloane asupra aripii drepte franceze pentru a tăia comunicațiile aliate, Garda țaristă urmând să fie rezervă.
Desfășurarea bătăliei
Napoleon a slăbit intenționat aripa sa dreaptă și s-a retras de pe înălțimile dominante de la Pratecké, pentru a atrage aliații la atac. Aliații au ocupat înălțimile pe 1 decembrie, conform planului lui Napoleon.
Bătălia a început cu atacul coloanelor aliate asupra aripii drepte franceze, dar mareșalul Davout a sosit la timp și a ținut apărarea împotriva superiorității numerice. Atacul francez asupra centrului aliat de pe înălțimile Pratecké a fost condus de mareșalul Soult, care a folosit ceața dimineții pentru a surprinde inamicul.
După ruperea centrului aliat, francezii au atacat ambele aripi și au zdrobit unitățile aliate, ceea ce a dus la o retragere masivă și capturarea a mii de soldați aliați. Victoria lui Napoleon a fost decisivă, iar armata aliată a fost dispersată.
Straty
Estimările pierderilor variază; conform Wikipediei în limba engleză, aliații au avut aproximativ 24 000 de morți, răniți sau prizonieri, în timp ce pierderile franceze sunt estimate între 3 000 și 4 000. Cifrele exacte nu sunt confirmate cu certitudine.
Consecințe și importanță
Victoria de la Slavkov a încheiat războiul celei de-a Treia Coaliții și a dus la semnarea Păcii de la Prešpurk, care a însemnat pierderi teritoriale semnificative pentru Austria în Italia și Bavaria în favoarea Franței și a aliaților săi. Pacea a permis și formarea Confederației Rinului, care a slăbit Sfântul Imperiu Roman și a condus la dispariția sa în 1806.
Înfrângerea aliaților a zdruncinat hotărârea împăratului Francisc I de a continua rezistența împotriva lui Napoleon. Rusia și Marea Britanie însă nu au încheiat conflictul, ceea ce a dus la noi coaliții și continuarea războaielor napoleoniene.
Comandanți
Etape-cheie
- Retragerea lui Napoleon de pe înălțimile Pratecké — Napoleon a părăsit intenționat înălțimile dominante pentru a atrage aliații să atace aripa dreaptă aparent slabă.
- Atacul aliat asupra aripii drepte — Aliații au lansat un atac cu trei coloane asupra aripii drepte franceze, apărată de mareșalul Davout.
- Contraatacul francez asupra centrului — Mareșalul Soult a atacat centrul aliat slăbit de pe înălțimile Pratecké și l-a rupt.
- Dispersarea aliaților — După ruperea centrului, francezii au atacat ambele aripi și au forțat aliații să se retragă și să capituleze în fața a mii de prizonieri.
Armament și tehnică
Curiozități
- Bătălia de la Austerlitz este cunoscută și ca bătălia celor trei împărați, deoarece au participat Napoleon, țarul Alexandru I și împăratul Francisc I.
- Napoleon a condus bătălia de pe dealul Žuráň, unde și-a stabilit postul de comandă.
- Acțiunile comemorative ale bătăliei au loc din anii 1980, centrul fiind Monumentul Păcii de pe dealul Pratecký.
- Împăratul francez a numit bătălia după Slavkov, deoarece aici au înnoptat suveranii aliați și castelul i-a făcut impresie.
- Planul lui Napoleon prevedea ca aliații să atace aripa sa dreaptă, ceea ce s-a și întâmplat.
Întrebări frecvente
- Când și unde a avut loc bătălia de la Austerlitz?
- Bătălia a avut loc pe 2 decembrie 1805 în Moravia, la sud-est de Brno, lângă Slavkov.
- Cine au fost principalii comandanți ai bătăliei?
- Armata franceză a fost condusă de Napoleon Bonaparte, iar forțele aliate ale Rusiei și Austriei au fost conduse de țarul Alexandru I, generalul Kutuzov și împăratul Francisc I.
- Care a fost rezultatul bătăliei de la Austerlitz?
- Armata franceză a învins zdrobitor forțele aliate, ceea ce a dus la încheierea războiului celei de-a Treia Coaliții.
- Care au fost numerele aproximative ale soldaților și pierderilor?
- Francezii aveau aproximativ 72 000 de oameni, aliații aproximativ 85 000; pierderile aliaților sunt estimate la 24 000, iar cele franceze între 3 000 și 4 000.