Bătălia de la Taranto

Context și cauze

După intrarea Italiei în al Doilea Război Mondial în 1940, flota de război italiană a început să amenințe convoaiele britanice din Marea Mediterană. Deși navele grele italiene evitau să iasă la luptă, prezența lor reprezenta un pericol serios pentru Marea Britanie.

Comandamentul britanic a pregătit astfel un plan de atac aerian asupra bazei navale italiene din Taranto, elaborat încă din 1938 de căpitanul de marină Lumley Lyster. Scopul era neutralizarea navelor de luptă italiene și obținerea supremației în Marea Mediterană.

Forțe și comandanți

Forțele britanice au fost conduse de amiralul Andrew Cunningham și contraamiralul Lumley Lyster, care a comandat grupul de atac cu portavionul HMS Illustrious, purtând 24 bombardiere torpiloare Fairey Swordfish, 14 avioane de vânătoare Fulmar și 4 Gladiator. Grupului de atac i-au aparținut și crucișătoarele HMS York și HMS Gloucester, precum și patru distrugătoare.

Flota italiană din Taranto includea șase nave de luptă, paisprezece crucișătoare și douăzeci și șapte distrugătoare, navele fiind ancorate în port și protejate de apărare antiaeriană și parțial de plase antitorpilă.

Desfășurarea bătăliei

Grupul de atac al marinei britanice a ajuns la o distanță de 170 mile marine de Taranto și în noaptea de 11 spre 12 noiembrie 1940 a decolat primul val de 12 avioane, inclusiv 10 Swordfish și 2 Fulmar, condus de căpitanul de corvetă K. Williamson. Al doilea val a urmat la aproximativ jumătate de oră, cu 9 avioane sub comanda căpitanului de corvetă J. W. Hale.

Piloții britanici au atacat navele de luptă italiene Conte di Cavour, Littorio și Caio Duilio, precum și crucișătorul Trento și distrugătorul Libeccio. Au fost lovite și rezervoarele de petrol și hangarele hidroavioanelor. Deși apărarea antiaeriană italiană a tras mii de proiectile și a folosit 101 tunuri antiaeriene și 193 mitraliere, avioanele britanice au reușit să provoace daune serioase.

Două avioane britanice au fost doborâte, piloții Williamson și observatorul său fiind capturați, alți doi piloți au murit. Toate celelalte avioane s-au întors la bordul HMS Illustrious până la ora 1:30 dimineața, 12 noiembrie.

Straty

Pierderile britanice au fost de 2 avioane doborâte, 2 piloți uciși și 2 capturați. Pierderile italiene au inclus 59 morți și peste 100 răniți pe nava de luptă Conte di Cavour, care a fost grav avariată și nu a mai fost reparată până la sfârșitul războiului. Navele de luptă Littorio și Caio Duilio au fost de asemenea avariate și au necesitat reparații de câteva luni. De asemenea, au fost lovite crucișătorul Trento și distrugătorul Libeccio.

Consecințe și importanță

Atacul asupra Taranto a însemnat o slăbire semnificativă a flotei de război italiene și a permis marinei britanice să obțină supremația în Marea Mediterană, facilitând protecția convoaielor și alte operațiuni. Navele de luptă italiene au fost mutate în porturi mai sigure pentru a preveni atacuri similare.

Inovația tactică a atacului aerian de pe portavion a avut un impact major asupra războiului naval în general și a inspirat marina imperială japoneză să folosească o tactică similară la atacul asupra Pearl Harbor. Deși atacul nu a oprit aprovizionarea italiană în Africa de Nord, a reprezentat un succes strategic important pentru Aliați.

Atacul a slăbit și relațiile italo-germane și a contribuit la necesitatea unei implicări mai mari a Germaniei în Mediterană și Africa de Nord.

Etape-cheie

1. Pregătirea și plecarea forțelor britanice — La 6 noiembrie 1940, flota mediteraneană britanică a plecat din Alexandria pentru a executa operațiunea Judgement.
2. Primul val de atac — La ora 20:30, 11 noiembrie, a decolat primul val de 12 avioane care au atacat navele de luptă italiene și facilitățile portuare.
3. Al doilea val de atac — La jumătate de oră după primul val a urmat al doilea val de 9 avioane care au continuat atacul asupra navelor italiene.
4. Întoarcerea avioanelor britanice — Toate avioanele, cu excepția celor două doborâte, s-au întors la bordul HMS Illustrious până la ora 1:30 dimineața, 12 noiembrie.

Armament și tehnică

Curiozități

• Atacul asupra Taranto a fost prima operațiune navală în care navele au fost lovite exclusiv de torpile aeriene lansate de pe portavion.
• Britanicii au dezvoltat un dispozitiv special care a împiedicat torpilele să coboare prea adânc în apele puțin adânci ale portului Taranto.
• Succesul atacului a inspirat marina japoneză să folosească o tactică similară la atacul asupra Pearl Harbor.
• Plasele antitorpilă italiene nu au fost instalate complet înainte de atac din cauza unui test de tragere planificat.
• În atac au fost folosite în total 21 de avioane Fairey Swordfish.

Întrebări frecvente

Când a avut loc bătălia?

În noaptea de 11 spre 12 noiembrie 1940.

Cine a comandat forțele britanice?

Amiralul Andrew Cunningham și contraamiralul Lumley Lyster.

Care a fost rezultatul bătăliei?

Britanicii au obținut o victorie semnificativă, au avariat navele de luptă italiene și au câștigat supremația în Marea Mediterană.

Câte nave de luptă italiene au fost avariate?

Trei nave de luptă – Conte di Cavour, Littorio și Caio Duilio.