10,5-cm-leichte Feldhaubitze 18/40
10,5-cm-leichte Feldhaubitze 18/40 este un tun. Țara de origine: Germania nazistă. Introducere în dotare: 1942.
Descriere
În martie 1942, Wehrmacht a emis o cerință pentru un tun ușor care să fie rapid disponibil și ușor de fabricat. Această cerință a fost îndeplinită prin montarea țevii de la tunul leFH 18M pe affutul tunului antitanc 7,5 cm PaK 40. Noul affut folosea bare de torsiune pe toată lungimea pentru suspendarea roților, ceea ce a îmbunătățit stabilitatea și a permis o rată de foc mai rapidă.
Roțile originale ale affutului PaK 40 erau prea mici pentru utilizarea cu tunul, astfel că au fost înlocuite cu roți mai mari din oțel presat cu anvelope de cauciuc plin. Datorită acestei construcții, s-a reușit reducerea greutății tunului și, în același timp, creșterea cadentei de foc. Tunul leFH 18/40 folosea aceleași tipuri de frâne de țevă ca și predecesorul său leFH 18M.
Date tehnice
| Țara de origine | Germania nazistă |
|---|---|
| Introducere | 1942 |
Serviciu și utilizare în luptă
Tunul 10.5 cm leFH 18/40 a completat tunurile standard 10.5 cm leFH 18 și leFH 18M în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În general, nu a fost folosit în batalioane de artilerie independente înainte de bătălia de la Stalingrad din 1943. Unele exemplare au fost exportate în Finlanda, unde au fost cunoscute sub denumirea 105 H 33-40. Armata română a primit câteva dintre aceste tunuri în 1943 pentru a înlocui pierderile suferite în bătălia de la Stalingrad.
Tunul a reapărut în luptele din timpul războiului nigeriano-biafran, când Cehoslovacia a donat Biafra câteva exemplare.
Variante
Curiozități
- Tunul leFH 18/40 a fost dezvoltat ca o alternativă ușor de fabricat și mai ușoară față de modelul original leFH 18.
- Utilizarea affutului de la tunul antitanc PaK 40 a permis creșterea cadentei de foc și reducerea greutății tunului.
- Unele tunuri au fost exportate în Finlanda, unde au purtat denumirea 105 H 33-40.
- România a primit aceste tunuri în 1943 pentru a completa pierderile după bătălia de la Stalingrad.
- Varianta cehoslovacă M18/49 a fost în serviciu activ și în rezerva strategică până în 1981.
Întrebări frecvente
- Care a fost principalul motiv pentru dezvoltarea tunului leFH 18/40?
- Scopul a fost dezvoltarea unui tun mai ușor și ușor de fabricat, care să fie rapid disponibil pentru Wehrmacht.
- Ce affut a fost folosit la tunul leFH 18/40?
- A fost folosit affutul tunului antitanc 7,5 cm PaK 40 cu bare de torsiune și roți mai mari.
- Unde a fost folosit tunul leFH 18/40 în afara Germaniei?
- A fost exportat în Finlanda, România, Cehoslovacia și a apărut și în războiul nigeriano-biafran.
- Ce modificări a făcut Cehoslovacia la varianta M18/49?
- A înlocuit roțile cu spițe cu roți solide cu anvelope, iar tunurile erau tractate de vehiculele Praga V3S și Tatra 111R.