240 mm Howitzer M1

Descriere

Dezvoltarea obuzierului de 240 mm M1 a început ca înlocuitor pentru învechitul obuzier de 240 mm M1918, care se baza pe un design francez din 1911. Proiectul de înlocuire a fost demarat în 1941, primul design apărând încă din 1934, dar din cauza finanțării limitate dezvoltarea a fost întârziată. Designul final, denumit 240 mm Howitzer T1, a fost standardizat în mai 1943 ca 240 mm Howitzer M1 pe șasiul M1.

Obuzierul a fost proiectat împreună cu tunul de 8 inci M1, ambele având un șasiu similar. Pentru transport au fost dezvoltate două vehicule de transport cu șase roți pe trei axe, M2 și M3, care transportau separat țeava cu frâna de recul și șasiul. Pentru asamblare era necesar un macarale de 20 de tone M2, care era folosit și pentru săparea gropii de recul. Din cauza problemelor la tractarea pe teren moale, în cele din urmă au fost folosite tractoare pe șenile M6 și șasiuri de tanc modificate M31, M32B1 și M10A1 ca mijloace de tracțiune.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Prima utilizare operațională a obuzierului de 240 mm M1 a fost în ianuarie 1944 de către batalioanele 697 și 698 de artilerie ale celei de-a 5-a armate a SUA în luptele de la Anzio, Italia. Obuzierul a fost eficient în distrugerea țintelor puternic fortificate, inclusiv tancurilor grele germane și tunului feroviar Anzio Annie. În Italia a fost foarte apreciat pentru capacitatea de a distruge poduri cheie pe distanțe mari și a jucat un rol decisiv în campania italiană, de exemplu în bătălia de la Monte Cassino.

După mutarea pe frontul de vest în noiembrie 1944, obuzierul a fost folosit pe scară largă în Europa, unde au fost desfășurate cincisprezece batalioane. În Pacific au fost cinci batalioane, iar în Războiul din Coreea au fost scoase din rezervă douăsprezece obuziere și folosite pentru distrugerea buncărelor adânci ale forțelor chineze. La sfârșitul anilor ’50, unele obuziere au fost transferate în Taiwan, unde sunt amplasate în buncăre fortificate pe insulele Kinmen și Matsu.

Variante

Curiozități

• Obuzierul de 240 mm M1 a fost cea mai puternică armă folosită de artileria de câmp a SUA în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
• Obuzierul putea trage un proiectil exploziv puternic de 160 kg pe o distanță de peste 23 km.
• Pentru transportul obuzierului era necesară demontarea în două părți, care erau tractate de vehicule separate și asamblate cu ajutorul unui macara greu.
• Obuzierul a fost poreclit „Dragonul Negru” (Black Dragon).
• În Războiul din Coreea, obuzierul a fost folosit pentru distrugerea buncărelor adânci pe care artileria mai mică nu le putea lovi eficient.

Întrebări frecvente

De ce a fost dezvoltat obuzierul de 240 mm M1?

A fost dezvoltat ca înlocuitor pentru învechitul obuzier de 240 mm M1918, care nu mai corespundea cerințelor celui de-al Doilea Război Mondial.

Cum era transportat obuzierul?

Obuzierul era demontat în două părți, care erau tractate pe vehicule separate cu trei axe M2 și M3, iar pentru asamblare era necesar un macara de 20 de tone M2.

Unde a fost folosit obuzierul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial?

Obuzierul a fost folosit în Europa, în special în Italia și pe frontul de vest, precum și în Pacific, de exemplu la eliberarea Manilei.

Se mai folosește obuzierul de 240 mm M1 astăzi?

Da, unele exemplare sunt încă în serviciu în Taiwan, unde sunt amplasate în buncăre fortificate pe insulele Kinmen și Matsu.