Tun de 105 mm Model 1913 Schneider
Tun de 105 mm Model 1913 Schneider este un tun. Țara de origine: Franța.
Descriere
La începutul secolului al XX-lea, compania franceză Schneider a început o colaborare cu firma rusă Putilov, în cadrul căreia a dezvoltat un tun care utiliza cartușul rus de 107 mm. Acest tun a fost comandat de armata rusă, iar producția a început în Rusia, prima serie fiind fabricată în Franța. Schneider a modificat ulterior construcția pentru cartușul francez de 105 mm și a oferit-o armatei franceze.
Armata franceză a fost inițial neinteresată, deoarece dispunea deja de un număr mare de tunuri de câmp de 75 mm. Totuși, odată cu trecerea la războiul de tranșee în timpul Primului Război Mondial, s-a evidențiat necesitatea unor tunuri mai grele, astfel că în 1913 a achiziționat un număr mic din aceste tunuri sub denumirea Canon de 105 mle 1913 Schneider (cunoscut și ca L 13 S). Tunul trăgea un proiectil greu de 15,74 kg pe o distanță de până la 12.000 de metri, ceea ce îl făcea eficient împotriva pozițiilor fortificate.
Date tehnice
| Țara de origine | Franța |
|---|
Serviciu și utilizare în luptă
În timpul Primului Război Mondial, tunul Canon de 105 mle 1913 Schneider a devenit un element important al armamentului artileriei franceze, în special datorită capacității sale de a distruge tranșeele și fortificațiile, împotriva cărora tunurile mai ușoare de 75 mm erau puțin eficiente. După încheierea războiului, aceste tunuri au fost vândute sau donate multor țări europene, inclusiv Belgiei, Italiei, Poloniei și Iugoslaviei.
În al Doilea Război Mondial, tunurile au fost folosite de numeroase armate, inclusiv Germania, care a capturat un număr mare de astfel de arme după ocuparea Franței, Poloniei, Belgiei și Iugoslaviei. Unele au fost instalate în sistemele defensive ale Zidului Atlanticului. De asemenea, Finlanda, Estonia și Turcia au utilizat aceste tunuri în diferite perioade ale celui de-al Doilea Război Mondial.
Variante
Curiozități
- Tunul a fost inițial dezvoltat pentru cartușul rus de 107 mm, dar Schneider l-a adaptat pentru cartușul francez de 105 mm.
- Armata franceză l-a respins inițial din cauza surplusului de tunuri de câmp de 75 mm, dar ulterior l-a folosit pe scară largă din cauza războiului de tranșee.
- Italia a produs tunuri sub licență din 1914 și le-a folosit până în 1943.
- Polonia avea în 1939 în dotare 118 bucăți din modelul original și 124 bucăți din versiunea modernizată wz. 29.
- Germania a folosit tunurile sub diverse denumiri în funcție de țara de origine, de exemplu 10.5 cm K 331(f) pentru armele franceze.
Întrebări frecvente
- De ce armata franceză nu a fost interesată inițial de tun?
- Pentru că dispunea deja de suficiente tunuri de câmp de 75 mm, pe care le considera suficiente.
- Care a fost principalul motiv pentru utilizarea pe scară largă a tunului în timpul Primului Război Mondial?
- Calibrul mai mare și proiectilul mai greu erau mai eficiente împotriva tranșeelor și pozițiilor fortificate decât tunurile mai ușoare de 75 mm.
- Ce țări au folosit tunul după Primul Război Mondial?
- Belgia, Italia, Polonia, Iugoslavia, Estonia, Finlanda, Turcia și altele.
- Ce denumire avea tunul în serviciul german?
- Depindea de țara de origine, de exemplu 10.5 cm K 331(f) pentru armele franceze, 10.5 cm K 13(p) pentru cele poloneze.