Mortier de 280 modèle 1914 Schneider

Descriere

Mortier de 280 TR Modèle 1914 Schneider a fost un obuzier francez de asediu fabricat de compania Schneider et Cie, utilizat în timpul Primului Război Mondial. Dezvoltarea sa a pornit de la necesitatea Rusiei de a-și moderniza artileria după performanțele nesatisfăcătoare din războiul ruso-japonez 1904-1905. În 1909 a fost semnat un acord între Schneider și producătorul rus Putilov pentru dezvoltarea și fabricarea comună a mai multor tipuri de tunuri, printre care și obuzierul de asediu de 279,4 mm cu o rază de acțiune de 6.000 m, menit să înlocuiască armele rusești învechite de calibru similar. Primul prototip a fost livrat rușilor în 1912 pentru teste extinse. Deși arma nu putea penetra cele mai solide fortificații din beton, performanța generală a fost considerată satisfăcătoare, ceea ce a condus la o comandă de 16 bucăți cu livrare în 1915.

Armata franceză și-a arătat interesul pentru acest obuzier ca posibilă înlocuire pentru Mortier de 270 mm modèle 1885 De Bange. După o anumită ezitare, în 1913 au fost comandate 18 bucăți. Livrările către Rusia și Franța au fost întârziate din cauza mobilizării generale din 1914, care a perturbat producția industrială. În timpul războiului au fost livrate 126 de obuziere armatei franceze și 26 Rusiei sub denumirea 280 mm Schneider Mortar Model 1914/15. După război, alte 25 de țevi au fost instalate pe șasiul tunului autopropulsat greu Saint-Chamond ca Mortier 280 mm TR de Schneider sur affût-chenilles St Chamond.

Obuzierul avea o construcție convențională pentru acea perioadă, folosind un sistem hidro-pneumatic pentru absorbția reculului. Suportul era montat pe o platformă de tragere cu o rotație orizontală limitată la 20°. Un element neobișnuit erau două tălpi mari din oțel pe brațe pivotante în spate, care împiedicau răsturnarea la tragerea la unghiuri înalte. Sub suport era necesar să se sape o groapă pentru recul, în care se fixa o cutie de oțel a platformei de tragere. Arma avea un șurub întrerupt cu închizător de tip De Bange și folosea cartușe cu pulbere în sac. Proiectilele de 205 kg erau încărcate cu ajutorul unei macarale și unui cărucior pe șine în spatele culatului. Întregul obuzier se demonta în patru părți pentru transport pe patru căruțe trase de cai, părțile componente formând totodată șasiul căruțelor, o soluție inovatoare, dar practic slabă, care limita viteza de transport la mersul pe jos.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Obuzierele Schneider franceze au apărut pentru prima dată în aprilie 1916 în bătălia de la Verdun și au servit până la sfârșitul Primului Război Mondial în baterii de două, apoi trei tunuri. Rolul lor principal era focul antiaerian și distrugerea fortificațiilor rezistente la artileria de câmp. Obuzierele erau fiabile și apreciate de echipaje. La reluarea războiului de mișcare în ultimele luni ale conflictului, din cauza timpului lung necesar pentru amenajarea poziției de tragere și a transportului lent, și-au pierdut din utilitate.

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial erau încă în dotare. În iunie 1940 au fost folosite cu succes de armata franceză împotriva fortăreței italiene Chaberton la granița franco-italiană. Unele exemplare au fost folosite de germani după bătălia pentru Franța sub denumirea 28 cm Mrs. 601 (f), de exemplu în timpul asediului Leningradului în 1943-44. În serviciul rusesc, obuzierele au participat la luptele de pe frontul de est, războiul civil rus și războiul polono-bolșevic. Polonia a capturat unele dintre ele, dar nu se cunosc detalii despre utilizarea lor. În iunie 1941, Armata Roșie mai deținea 25 de astfel de tunuri.

Variante

Curiozități

• Obuzierul folosea un sistem hidro-pneumatic pentru absorbția reculului, o soluție comună la acea vreme.
• Pentru a preveni răsturnarea la tragerea la unghiuri înalte, obuzierul avea două tălpi mari din oțel pe brațe pivotante în spate.
• Transportul obuzierului era unic prin faptul că părțile componente ale obuzierului formau totodată șasiul căruțelor, ceea ce limita viteza la mersul pe jos.
• Obuzierul putea trage proiectile de 205 kg la o distanță de până la 10.950 metri.
• Obuzierele franceze au fost folosite și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de exemplu împotriva fortăreței italiene Chaberton în 1940.

Întrebări frecvente

Care a fost scopul principal al Mortier de 280 modèle 1914 Schneider?

Scopul principal a fost focul antiaerian și distrugerea fortificațiilor rezistente la artileria de câmp.

Câți oameni formau echipajul obuzierului?

Echipajul era format din 12 bărbați.

Care era raza de acțiune a obuzierului?

Obuzierul avea o rază de acțiune de până la 10.950 metri.

A fost obuzierul folosit și după Primul Război Mondial?

Da, a fost folosit și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar unele exemplare au fost adaptate ca tunuri autopropulsate.