Tun · Uniunea Sovietică

Tun de corp de 122mm model 1931/37

Tun de 122mm M1931/37 (A-19) (în rusă 122-мм корпусная пушка обр.

Typtun de câmp sovietic
ȚarăUniunea Sovietică
Introducere1939–1946
Armamenttun de 122mm
Tun de corp de 122mm model 1931/37
📷 Cmapm · CC BY 3.0 · sursă · modificat

Descriere

Tunul de 122mm M1931/37 (A-19) a fost dezvoltat la sfârșitul anilor 30 în Uniunea Sovietică prin combinarea țevii tunului de 122mm M1931 (A-19) cu affutul obuzierului de 152mm model 1937 (ML-20). Producția a avut loc între anii 1939 și 1946, rezultând o armă de artilerie robustă și puternică destinată artileriei de corp a Armatei Roșii.

Construcția tunului a permis dezvoltarea și adaptarea ulterioară – versiunile modificate au fost montate pe tancurile grele IS-2 și IS-3 și pe tunurile autopropulsate ISU-122S. Varianta pentru tancuri și autopropulsate a fost dezvoltată în 1943 pe baza cerințelor de creștere a puterii de foc a noilor tancuri grele sovietice din seria IS.

Date tehnice

Țara de origineUniunea Sovietică

Serviciu și utilizare în luptă

Tunul M1931/37 (A-19) a fost utilizat de unitățile Armatei Roșii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, servind ca sprijin artileristic greu. După război a rămas în serviciu mult timp în Uniunea Sovietică și în numeroase alte state.

Versiunile modificate ale tunului au fost folosite în tancurile grele IS-2 și IS-3 și în tunurile autopropulsate ISU-122S. Tunul a fost exportat și utilizat în multe țări din lume, inclusiv în state din Europa, Asia, Africa și Cuba.

Variante

A-19SVariantă ușor modificată a tunului A-19 pentru utilizare în tunul autopropulsat ISU-122.
D-25Tun de tanc dezvoltat în anul 1943.
D-25TVariantă a tunului de tanc (T=tanc); testată în noiembrie 1943, adoptată la 31 decembrie 1943 pentru tancurile IS-2.
D-25SVariantă pentru utilizare în tunurile autopropulsate ISU-122 produse ulterior (S=autopropulsat).
152 H 88-31Modernizare finlandeză care include creșterea calibrului la 152 mm.
122 mm armata wz. 1931/37/85Modernizare poloneză.

Curiozități

  • Versiunea de tanc a tunului D-25T a fost adoptată după un test reușit în care un proiectil la distanța de 1200 m a penetrat partea frontală, blocul motor și blindajul posterior al tancului Panther.
  • La demonstrarea tunului, frâna de gură a explodat și aproape l-a ucis pe mareșalul Voroșilov, ceea ce a provocat o opoziție inițială față de introducerea sa.
  • Stalin a susținut personal înarmarea tancurilor IS-2 cu tunul de 122mm în ciuda temerilor inițiale privind siguranța.
  • Tunul M1931/37 a fost baza pentru dezvoltarea variantelor de tanc și autopropulsate folosite în tancurile grele sovietice și tunurile autopropulsate.
  • Tunul a fost exportat după cel de-al Doilea Război Mondial și utilizat în multe țări din lume, inclusiv Algeria, Guineea, Egipt, Coreea de Nord, Cuba și altele.

Întrebări frecvente

Cum a fost creat tunul de 122mm M1931/37 (A-19)?
A fost creat prin combinarea țevii tunului de 122mm M1931 (A-19) cu affutul obuzierului de 152mm model 1937 (ML-20) la sfârșitul anilor 30 în Uniunea Sovietică.
În ce tancuri și tunuri autopropulsate a fost folosit tunul?
Versiunile modificate au fost montate pe tancurile grele IS-2 și IS-3 și pe tunurile autopropulsate ISU-122S.
Ce state au folosit tunul după cel de-al Doilea Război Mondial?
Printre utilizatori s-au numărat Algeria, Guineea, Egipt, Coreea de Nord, Cuba, Bulgaria, Spania, Yemen, Polonia, România, Siria, Germania, Finlanda, Iugoslavia și Cehoslovacia.
Care a fost motivul dezvoltării variantei de tanc a tunului?
Motivul a fost eficiența insuficientă a tunului de tanc original de 85mm în prototipurile tancurilor grele IS, ceea ce a condus la dezvoltarea unui tun mai puternic de 122mm.

Surse

Echipament similar

← Toată tehnica