tun divisional de 76mm model 1942
tun divisional de 76,2mm mod.
Descriere
Tunul de divizie de 76,2 mm model 42 (ZiS-3) a fost dezvoltat din mai 1941 sub conducerea lui V. G. Grabin ca răspuns la necesitatea unei arme de artilerie mai ușoare, mai simple și mai versatile. Construcția a combinat un affut ușor și agil de tun antitanc de 57 mm ZiS-2 cu un tun mai greu de calibrul 76 mm și un scut simplu de protecție. O inovație importantă a fost frâna de gură mai puternică și simplitatea generală a construcției, care a permis o producție rapidă și eficientă.
Tunul a fost proiectat în secret și a intrat în producția de serie datorită nevoii urgente a armatei sovietice după începutul războiului germano-sovietic. Producția s-a desfășurat în principal la uzina nr. 92 din Gorki, o cantitate mai mică fiind realizată și la uzina nr. 235 din Votkinsk. ZiS-3 a devenit primul tun produs pe linie de asamblare, unele piese fiind turnate, presate sau sudate, ceea ce a simplificat mult producția și a redus necesarul de forță de muncă calificată.
Date tehnice
| Țara de origine | Uniunea Sovietică |
|---|
Serviciu și utilizare în luptă
ZiS-3 a fost cea mai răspândită armă de artilerie sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost apreciat pentru fiabilitatea, rezistența și precizia sa. Datorită versatilității, putea fi folosit și ca obuzier ușor cu o rază de acțiune de până la 13 km și era ușor de manevrat chiar și de către începători. Tunul era eficient împotriva tancurilor ușoare și medii germane, însă odată cu apariția tancurilor grele Tiger și Panther, puterea de penetrare a devenit insuficientă pentru blindajul frontal al acestor vehicule, situație parțial remediată prin introducerea muniției subcalibru și cumulative.
După război, ZiS-3 a rămas în dotarea Armatei Sovietice și a multor alte state, inclusiv Cehoslovacia, unde a fost fabricat și sub licență. Unele exemplare capturate au fost folosite și de unitățile germane, de exemplu în luptele din Africa de Nord. Tunul a fost exportat în multe țări din Africa și Asia, unde este adesea folosit și astăzi.
Curiozități
- ZiS-3 a fost primul tun produs pe linie de asamblare.
- Aprobarea oficială de către Stalin a avut loc abia câteva luni după ce armele erau deja folosite pe front.
- Au fost produse în total 103.000 de exemplare ale acestor tunuri și alte 13.300 au fost instalate pe tunul autopropulsat SU-76.
- Unitățile germane îi spuneau tunului „rač-bum” datorită timpului scurt dintre foc și impactul proiectilului.
- Bateria ZiS-3 era compusă din 4 arme, trei baterii formau un batalion, iar regimentele antitanc independente aveau 6 baterii.
Întrebări frecvente
- Cine a fost principalul proiectant al tunului ZiS-3?
- Principalul proiectant a fost V. G. Grabin.
- Care era cadența maximă a tunului ZiS-3?
- Cadența maximă era de până la 25 de focuri pe minut.
- Care era raza maximă de acțiune a tunului?
- Raza maximă de acțiune era de 13.290 metri.
- Unde era produs tunul ZiS-3?
- În principal la uzina de artilerie nr. 92 din orașul Gorki (astăzi Nižnij Novgorod), o cantitate mai mică la uzina nr. 235 din Votkinsk.