Tun de divizie de 76mm model 1939
Tun de divizie de 76mm model 1939 este un tun. Țara de origine: Uniunea Sovietică.
Descriere
Tunul de 76 mm de divizie model 1939 (F-22 USV) a fost un tun sovietic calibrul 76,2 mm, adoptat în serviciul Armatei Roșii în anul 1939 și utilizat pe scară largă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost destinat ca tun „de divizie”, adică repartizat bateriilor aflate sub controlul direct al statului major al diviziei. Din punct de vedere constructiv, a reprezentat o etapă intermediară între modelul F-22, care avea capacități antiaeriene limitate, și ZiS-3, mai simplu și mai ieftin, care l-a înlocuit ulterior.
Tunul avea un affût divizat cu suspensie, roți metalice cu anvelope de cauciuc preluate de la camionul ZiS-5. Armamentul era echipat cu un închizător vertical semi-automat și o balama de tip Bofors; reculul era amortizat de un amortizor hidraulic și un recuperator hidro-pneumatic. Dispozitivele de țintire și controlul elevației erau amplasate pe părți opuse ale țevii. Camera era adaptată pentru cartușul standard model 1900, ceea ce permitea utilizarea muniției din tunurile anterioare de 76,2 mm.
Date tehnice
| Țara de origine | Uniunea Sovietică |
|---|
Serviciu și utilizare în luptă
Conform organizării din 1939, fiecare divizie de infanterie avea două regimente de artilerie, regimentul ușor având un batalion cu tunuri de 76 mm în trei baterii a câte patru piese. Pe parcursul războiului au avut loc mai multe reorganizări care au modificat numărul acestor tunuri în dotarea diviziilor, de exemplu în 1942 unele divizii aveau până la 24 de tunuri de 76 mm. Tunul a fost folosit și în diviziile motorizate, de cavalerie, brigăzi și în rezerva comandamentului principal în diverse tipuri de brigăzi și divizii.
La 1 iunie 1941, Armata Roșie deținea 1.070 de exemplare USV. Multe au fost pierdute în lupte, dar unele au rămas în serviciu până la sfârșitul războiului. Nu este clar dacă tunul a participat la luptele din Războiul de Iarnă. Wehrmacht a capturat sute de astfel de tunuri, le-a denumit 7,62 cm FK 297(r) și unele le-a transformat în tunuri antitanc 7,62 cm Pak 39(r). Armata finlandeză a capturat nouă exemplare, iar armata română le-a folosit pentru a înlocui pierderile de tunuri de 75 mm.
Variante
Curiozități
- Tunul folosea cartușe model 1900, ceea ce permitea utilizarea muniției din modelele anterioare de tunuri de 76,2 mm.
- Construcția tunului includea un închizător vertical semi-automat și o balama de tip Bofors.
- Unele exemplare capturate de Wehrmacht au fost transformate în tunuri antitanc denumite 7,62 cm Pak 39(r).
- Armata finlandeză a folosit nouă tunuri capturate sub denumirea 76 K 39, în special în condițiile climatice extreme din Laponia.
- Tunul avea dezavantajul amplasării dispozitivelor de țintire și control al elevației pe părți opuse ale țevii, ceea ce reducea eficiența sa în rol antitanc.
Întrebări frecvente
- Când a fost adoptat în serviciu tunul de 76 mm de divizie model 1939?
- Tunul a fost adoptat în serviciul Armatei Roșii în anul 1939.
- Care au fost principalele dezavantaje ale tunului USV?
- Tunul era prea mare și greu și avea amplasarea dezavantajoasă a dispozitivelor de țintire și control al elevației pe părți opuse ale țevii, ceea ce îi reducea eficiența în rol antitanc.
- Ce tun a înlocuit în cele din urmă USV în producția și serviciul sovietic?
- USV a fost înlocuit treptat de tunul mai ușor și mai simplu ZiS-3.
- Se folosea muniția din modelele anterioare la tunul USV?
- Da, tunul folosea cartușe standard model 1900, compatibile cu tunurile anterioare de 76,2 mm.