BL 5.5 inch gun
BL 5.5 inch gun este un tun. Țara de origine: Regatul Unit. Introducerea în dotare: 1941.
Descriere
Tunul BL 5.5-inch a fost un tun mediu britanic introdus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru înarmarea bateriilor medii. În ianuarie 1939 a fost emisă o specificație pentru un tun cu o greutate ce nu depășea 5,5 tone, care urma să înlocuiască obuzierul de 6 inch 26 cwt. Pentru raza de acțiune dorită de 16.000 de yarzi (15 km) s-a recomandat introducerea unui calibrul nou de 5,5 inch. Șurubul întrerupt Asbury original avea un mecanism semi-automat de tragere folosit la tunurile navale, care însă se defecta frecvent pe teren și a fost înlocuit cu un design mai simplu din Primul Război Mondial. Echilibratoarele hidropneumatice au fost înlocuite cu echilibratoare cu arc, mai grele, dar mai ieftine și mai puțin predispuse la defecțiuni.
Au existat patru versiuni ale țevii, dintre care trei au intrat în serviciu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a patra după acesta, diferențele dintre ele fiind minime. Două versiuni ale afurajului se deosebeau printr-o utilizare mai mare a sudurii în locul nituitului. Afurajele erau identice cu cele folosite la BL 4.5 inch Mark 2. Tunul nu trebuia niciodată să folosească limber și trăgea cu roțile în contact cu solul. Greutatea tunului este indicată diferit, de exemplu 6,19 tone sau 5,75 tone conform unor surse diferite. Țintirea era realizată de un singur om, folosindu-se un tip de vizor Probert, inițial No 7, ulterior înlocuit cu No 9, iar în anii '60 scările au fost convertite din unități englezești în unități metrice.
Date tehnice
| Țara de origine | Regatul Unit |
|---|---|
| Introducerea în dotare | 1941 |
Serviciu și utilizare în luptă
Primele unități au fost înarmate în Regatul Unit în vara anului 1941 și un an mai târziu în Africa de Nord, unde 20 de tunuri echipau bateriile britanice și franceze libere la El Alamein. De asemenea, tunul a fost folosit de unități canadiene, australiene, sud-africane, poloneze și indiene, iar după război și de armata Noii Zeelande. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, organizarea obișnuită a regimentelor era de 16 tunuri împărțite în două baterii. După război, tunul a fost folosit de serviciul regal de artilerie britanic în Coreea, Arabia de Sud și Borneo. Probabil a fost folosit de armata indiană în conflictele cu Pakistanul și de armata pakistaneză în timpul Războiului de la Kargil din 1999. Forțele de apărare sud-africane l-au folosit în fazele inițiale ale Războiului de frontieră sud-african, inclusiv în operațiunea Savannah, unde era denumit G2. În serviciul britanic, tunul a rămas până în 1980, iar în Australia a fost înlocuit în jurul anului 1984. Ultimele focuri au fost trase în Regatul Unit în 1995.
Variante
Curiozități
- Mecanismul semi-automat original de tragere folosit la tunurile navale eșua frecvent pe teren și a fost înlocuit cu un mecanism mai simplu din Primul Război Mondial.
- Tunul nu trebuia niciodată să folosească limber și trăgea cu roțile în contact cu solul.
- În anii '60, vizorul a fost convertit din unități englezești în mils și metri metrici.
- După cel de-al Doilea Război Mondial au fost folosite doar grenade cu exploziv puternic, grenadele chimice și fumigene fiind eliminate.
- În situații de urgență, tunarii erau instruiți să scoată fitilul de impact și să folosească grenade cu exploziv puternic ca înlocuitor pentru muniția perforantă.
Întrebări frecvente
- Care a fost calibrul principal al tunului BL 5.5 inch gun?
- Calibrul principal a fost de 5,5 inch (140 mm).
- Când a fost introdus în serviciu tunul BL 5.5 inch gun?
- Primele unități au fost înarmate în vara anului 1941.
- Care era echipajul tunului BL 5.5 inch gun?
- Echipajul normal al tunului era de 10 bărbați.
- A folosit tunul BL 5.5 inch gun o variantă autopropulsată?
- Da, au fost dezvoltate două prototipuri de versiuni autopropulsate, dar niciuna nu a intrat în producția de serie.