Ordnance QF 25-pounder Short

Descriere

Ordnance QF 25-pounder Short a fost o variantă australiană a tunului/obuzierului britanic Ordnance QF 25-pounder, dezvoltată pentru o mobilitate mai bună în luptele din junglă. Dezvoltarea a început în 1942, iar arma a fost introdusă în serviciul armatei australiene în 1943. Dezvoltarea a avut loc în Australia, în colaborare cu armata, Ordnance Production Directorate și compania Charles Ruwolt Pty Ltd, brigadierul John O'Brien proiectând personal diagramele inițiale.

Arma a fost modificată din 25-pounder-ul original pentru a fi mai ușoară și mai portabilă, în special prin scurtarea țevii și a recuperatorului, folosirea unor roți mai mici, un mecanism de închidere mai ușor și eliminarea platformei rotative, înlocuită cu un plug mare. A putut fi demontată în 13 până la 14 părți în două minute, permițând transportul cu avionul sau vehicule de teren tip Jeep. Principala schimbare a fost utilizarea unui nou sistem de recul dezvoltat pentru tancul australian Sentinel. Din cauza țevii scurte, se producea o flacără puternică care deteriora sistemul de recuperare, motiv pentru care a fost adăugat un amortizor de flacără la gură.

Arma putea folosi cartușe standard de 25-pounder, inclusiv explozive, antitanc, fumigene, chimice, propagandistice și de iluminare. Raza maximă era de aproximativ 10.400 de yarzi (9.500 m), cu posibilitatea utilizării de urgență a cartușului super până la 11.500 de yarzi (10.500 m), însă cu uzură crescută a affutajului. Producția a început în 1943, iar până în 1944 au fost fabricate 213 bucăți. Arma era cunoscută printre soldați sub porecla „snort”.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

QF 25-pounder Short a fost alocat pentru prima dată regimentelor de artilerie de front în august 1943, în cadrul reorganizării armatei australiene pe structura „diviziei de junglă”, când o baterie din fiecare regiment a fost echipată cu aceste arme. Prima utilizare în luptă a fost înregistrată de regimentul 2/7 de artilerie de câmp al Diviziei a 9-a în timpul debarcării la Nadzab și operațiunilor ulterioare din Lae. Arma a fost folosită în luptele din Noua Guinee, Insulele Solomon și Borneo până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. A fost utilizată, de exemplu, în bătălia de la Pearl Ridge pe Bougainville și la debarcarea Diviziei a 7-a în Balikpapan în iulie 1945. După război, arma a fost retrasă din dotare în 1946, în timp ce 25-pounder-ul standard a rămas în serviciu activ până în anii 1960 și în rezervă până în 1975.

Variante

Curiozități

• QF 25-pounder Short putea fi demontat în 13 până la 14 părți în mai puțin de două minute, permițând transportul cu avionul sau vehicule de teren.
• La tragere provoca o flacără puternică de recul care deteriora sistemul de recuperare, problemă rezolvată prin adăugarea unui amortizor de flacără la gura țevii.
• Arma era nepopulară printre artileriști din cauza reculului puternic și a țevii scurte, ceea ce provoca frecvent ușoare traumatisme craniene și sângerări nazale echipajului.
• Comandantul artileriei australiene, brigadierul L.E.S. Barker, prefera obuzierul balistic de 75 mm în locul 25-pounder Short și a încercat să împiedice introducerea acestuia, dar a fost învins.
• QF 25-pounder Short a fost prima armă de artilerie debarcată în timpul operațiunii din Balikpapan în iulie 1945.

Întrebări frecvente

De ce a fost dezvoltat QF 25-pounder Short?

A fost dezvoltat pentru a îmbunătăți mobilitatea artileriei în terenul dificil de junglă, unde 25-pounder-ul standard nu era ușor de transportat.

Care a fost principalul dezavantaj al QF 25-pounder Short față de 25-pounder-ul standard?

Avea o rază de acțiune mai scurtă și o precizie mai slabă, ceea ce limita utilizarea sa.

Cum era transportată arma în teren?

Putea fi demontată în părți și transportată cu avionul sau trasă de vehicule de teren tip Jeep.

Când a fost retrasă arma din dotare?

A fost retrasă în 1946, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.