ISU-122
ISU-122 este un vehicul blindat. Țara de origine: Uniunea Sovietică.
Descriere
ISU-122 a fost un tun autopropulsat greu sovietic dezvoltat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe șasiul tancurilor din seria IS. Dezvoltarea a avut loc în 1943 la uzina Kirov din Celiabinsk, unde după finalizarea ISU-152 a fost creat un prototip cu tunul A-19S calibrul 122 mm, denumit „Obiectul 242”. Principalul motiv pentru apariția acestei variante a fost lipsa unui număr suficient de tunuri de calibrul 152 mm, astfel o parte din producție a fost convertită la tunuri de calibrul 122 mm, care aveau un efect antitanc mai bun. Primele vehicule de serie au ieșit de pe linia de producție în aprilie 1944.
Din punct de vedere constructiv, ISU-122 se baza pe ISU-152 și se deosebea în principal prin armament, dispozitivele de țintire și modul de depozitare a muniției. Tunul A-19S avea un mecanism de închidere manual, ceea ce reducea rata de foc la 1,5–2,5 focuri pe minut. Varianta ulterioară ISU-122S era echipată cu tunul D-25S cu mecanism semi-automat, ceea ce creștea rata de foc până la 4 focuri pe minut. Vehiculul avea o echipă de cinci membri, iar la ISU-122S numărul membrilor putea fi redus la patru datorită încărcării mai eficiente.
Date tehnice
| Țara de origine | Uniunea Sovietică |
|---|
Serviciu și utilizare în luptă
ISU-122 a fost folosit în principal ca vânător de tancuri, dar și ca tun de asalt și ocazional ca obuzier autopropulsat. Sarcina principală era distrugerea tancurilor grele germane pe distanțe mari, unde se remarca prin raza lungă de acțiune și muniția puternică. În luptele urbane eficiența era mai redusă decât la ISU-152, în special din cauza țevii lungi care îngreuna manevrabilitatea.
După al Doilea Război Mondial, unele ISU-122 au fost transformate pentru alte scopuri sau modernizate (în special în 1958), majoritatea fiind retrase din armata sovietică la începutul anilor 60. Unele vehicule au fost folosite în alte state ale Pactului de la Varșovia sau transferate în sectorul civil, de exemplu pentru nevoile căilor ferate sau în zonele arctice.
Variante
Curiozități
- ISU-122 a fost creat din cauza lipsei tunurilor de calibrul 152 mm și a folosit stocuri de tunuri calibrul 122 mm.
- În total au fost produse 1.735 de unități ISU-122 și 675 de unități ISU-122S.
- ISU-122 avea o rază maximă de tragere de peste 14 km, dar era folosit în mod obișnuit pe distanțe mai scurte din cauza limitărilor dispozitivelor de țintire.
- Unele vehicule au fost transformate după război pentru scopuri civile, de exemplu ca vehicule de salvare pe căile ferate.
- ISU-122 a fost exportat în Polonia, China și Coreea de Nord.
Întrebări frecvente
- Care a fost principala diferență între ISU-122 și ISU-122S?
- ISU-122S era echipat cu tunul semi-automat D-25S, ceea ce a crescut rata de foc față de ISU-122 de bază cu tunul A-19S.
- Câte unități ISU-122 au fost produse?
- Au fost produse în total 1.735 de unități ISU-122 și 675 de unități ISU-122S.
- Care a fost rolul principal de luptă al ISU-122?
- Rolul principal al ISU-122 a fost distrugerea tancurilor grele pe distanțe mari, dar a fost folosit și ca tun de asalt.
- Unde pot fi văzute astăzi ISU-122?
- Exemplare păstrate sunt expuse, de exemplu, în muzee din Sankt Petersburg, Kubinka, Moscova, Kiev și alte locații din Polonia și Belarus.