QF 13-pounder gun
QF 13-pounder gun este un tun. Țara de origine: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Introducere în dotare: 1904.
Descriere
QF 13-pounder a fost dezvoltat ca răspuns la experiențele de luptă din Războiul Boer și a intrat în serviciu în 1904, înlocuind Ehrhard QF 15-pounder și BL 12-pounder 6 cwt. A fost conceput ca un tun rapid și foarte mobil de câmp, suficient de puternic pentru bateriile Royal Horse Artillery, care sprijineau brigăzile călare și se aștepta să fie folosit în războiul mobil și deschis.
Țeava originală Mk I era înfășurată cu sârmă, în timp ce modelele ulterioare Mk II aveau un tub interior conic A presat în tubul exterior. Sistemul hidropneumatic de recul era montat deasupra țevii. Șasiul era de tip cu o singură bară de tracțiune, cu două scaune pentru tunari și un scut de protecție.
Date tehnice
| Țara de origine | Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
|---|---|
| Introducere | 1904 |
Serviciu și utilizare în luptă
Primul foc de artilerie britanic pe frontul de vest în Primul Război Mondial a fost tras pe 22 august 1914 de arma nr. 4 a bateriei E Royal Horse Artillery la nord-est de Harmignies în Belgia. Tunul a participat la bătălia de la Le Cateau în august 1914 în timpul retragerii Corpului Expediționar Britanic din Mons.
A fost folosit și în apărarea de la Néry în Franța pe 1 septembrie 1914, unde au fost acordate trei Crucea Victoria. De la sfârșitul anului 1914, când frontul de vest s-a stabilizat într-un război de tranșee, tunul a fost considerat prea ușor pentru lupta eficientă împotriva pozițiilor defensive pregătite, astfel că unele baterii au trecut la tunuri de 18-pounder sau obuziere de 4,5 inci. Totuși, a rămas în brigăzile călare britanice și canadiene pe frontul de vest și a fost desfășurat și în Palestina și Mesopotamia. Bateriile purtau de obicei 176 de cartușe pe tun, iar tunul cu cărucior complet încărcat cântărea 1528 kg, fiind tras de șase cai. Pe parcursul războiului, unele tunuri au fost modificate în versiuni antiaeriene, iar în 1940 unele au fost scoase din depozite pentru utilizare de urgență ca arme antitanc în poziții defensive din Regatul Unit.
Variante
Curiozități
- Primul foc de artilerie britanic pe frontul de vest în Primul Război Mondial a fost tras de bateria E Royal Horse Artillery pe 22 august 1914.
- Bateria 'L' Royal Horse Artillery a primit trei Crucii Victoria pentru apărarea de la Néry pe 1 septembrie 1914.
- În 1940, unele tunuri QF 13-pounder au fost folosite ca arme antitanc de urgență în poziții defensive din Regatul Unit.
- Tunul și căruciorul său complet încărcat cântăreau 1528 kg și erau trase de șase cai, toți membrii echipajului fiind călare.
- Versiunea navală Mark V a fost frecvent utilizată pe nave comerciale echipate pentru apărare în timpul campaniei germane de submarine.
Întrebări frecvente
- Când a fost introdus în serviciu QF 13-pounder?
- A fost introdus în serviciu în anul 1904.
- De ce a fost dezvoltat QF 13-pounder?
- A fost dezvoltat ca un tun rapid și foarte mobil bazat pe experiențele din Războiul Boer, pentru a înlocui modelele mai vechi și a sprijini brigăzile călare.
- Care a fost rolul principal al QF 13-pounder în Primul Război Mondial?
- A servit ca armament standard al Royal Horse Artillery, în special în operațiuni mobile și sprijinul cavaleriei.
- A fost folosit QF 13-pounder și după Primul Război Mondial?
- Da, a fost folosit și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ca armă antitanc de urgență și astăzi este folosit ceremonial la King's Troop, Royal Horse Artillery.