BL 8-inch howitzer Mk I–V
BL 8-inch howitzer Mk I–V este un tun. Țara de origine: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Introducere în dotare: 1915.
Descriere
BL 8-inch howitzer Mark I până la Mark V a fost o serie de tunuri britanice dezvoltate la începutul Primului Război Mondial. Aceste tunuri foloseau țevi scurtate și lărgite provenite de la diverse tunuri navale de 6 inci neutilizate. Din punct de vedere constructiv, erau arme improvizate, fără nicio legătură directă cu tunurile de 8 inci Mark VI până la VIII, proiectate ulterior de compania Vickers.
Diferențele principale între versiunile Mk I până la V constau în ajustări minore ale șasiurilor și afecțiunilor, folosindu-se țevile diferitelor modele de tunuri navale de 6 inci (Mk IV, Mk VI și QF Mk II). Toate versiunile aveau caracteristici balistice, muniție și proiectile similare. Caracteristica distinctivă a acestor tunuri era țeava scurtă și robustă cu amortizoare duble de recul montate deasupra țevii. Din vara anului 1917, reparațiile versiunilor Mk I până la IV au fost oprite.
Date tehnice
| Țara de origine | Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
|---|---|
| Introducere | 1915 |
Serviciu și utilizare în luptă
Tunurile BL 8-inch Mk I până la V au fost utilizate în bateriile de asediu ale Royal Garrison Artillery. Pentru deplasarea lor în poziții de tragere s-au folosit tractoare Holt 75. Aceste tunuri aveau o rază de acțiune limitată și o greutate mare, cu 4 până la 5 tone mai mult decât versiunea succesoare Mk VI, care a fost proiectată direct ca tun cu țeavă mai ușoară.
Datorită caracterului improvizat al construcției, aceste arme au prezentat defecțiuni, cum ar fi explozii premature și lipsă de fiabilitate în luptă, precum și dificultăți la întreținere. În faza inițială a producției de muniție în anii 1915 și 1916 au existat probleme de calitate, în special cu aprindătoarele nefuncționale, ceea ce a dus la numeroase proiectile neexplodate pe câmpul de luptă. Cu toate acestea, aceste tunuri au fost considerate de succes și au rămas în serviciu pe frontul de vest pe toată durata Primului Război Mondial, când nevoia britanică de armament greu de artilerie creștea și nu era acoperită pe deplin de producția armelor mai moderne.
Variante
Curiozități
- Tunurile foloseau țevile scurtate și lărgite provenite de la tunuri navale de 6 inci neutilizate.
- Erau cu 4–5 tone mai grele decât succesorul lor Mark VI, care a fost proiectat direct ca tun cu țeavă mai ușoară.
- Problemele de calitate ale muniției în anii 1915 și 1916 au dus la numeroase proiectile neexplodate pe câmpul de luptă.
- Tunurile aveau un mecanism simplu, ceea ce a contribuit la fiabilitatea lor relativă comparativ cu armele mai complexe din perioadele ulterioare.
- Reparațiile versiunilor Mark I până la IV au fost oprite din vara anului 1917.
Întrebări frecvente
- Când a fost introdus în serviciu tunul BL 8-inch howitzer Mk I–V?
- A fost introdus în serviciu în februarie 1915.
- Care au fost principalele dezavantaje ale acestor tunuri?
- Aveau o rază de acțiune limitată, greutate mare și probleme cu defecțiunile și întreținerea, precum și probleme de calitate a muniției.
- Cine opera tunurile și cum erau transportate?
- Erau operate de bateriile de asediu ale Royal Garrison Artillery și erau tractate de tractoare Holt 75.
- Care a fost relația acestor tunuri cu tunurile de 8 inci Mk VI–VIII ulterioare?
- Nu aveau nicio legătură constructivă; Mk VI–VIII au fost proiectate ca tunuri moderne de compania Vickers.