BL 60-pounder gun
BL 60-pounder gun este un tun. Țara de origine: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Introducere în serviciu: 1905.
Descriere
Tunul BL 60-pounder a fost un tun de câmp greu britanic proiectat între anii 1903–1905 ca o armă nouă cu o rază de acțiune și o putere de foc mai mare, înlocuind parțial tunul QF 4.7 inch gun din perioada intermediară. A fost conceput pentru tracțiune cu cai și tracțiune mecanică și a fost folosit în timpul Primului Război Mondial pe principalele fronturi.
Dezvoltarea a fost inspirată de experiențele din al doilea război bursc, unde tunurile grele moderne de câmp au fost utilizate cu mare eficiență. După război, a fost formată o comisie care a retras armele mai slabe și a adoptat propunerea Armstrong pentru un tun nou, punând accent pe mobilitate și putere de foc. Tunul avea un țevă cu sârmă, un bolt filetat și cartușe încărcate separat (proiectil și încărcătură separat). Calibrul era de 5 inci (127 mm), iar lungimea și construcția țevii au evoluat în mai multe variante.
Construcția a inclus mai multe versiuni de affuturi, prima versiune permițând retragerea țevii în spate pentru o distribuție mai bună a greutății la transport. Versiunile ulterioare au modificat roțile și sistemul de frânare pentru tracțiune mecanizată, inclusiv utilizarea roților de oțel și a pneurilor. Scopul era de a permite o țintire rapidă și precisă de către un singur operator cu ajutorul diferitelor tipuri de dispozitive de ochire, care au evoluat în timpul serviciului.
Date tehnice
| Țara de origine | Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
|---|---|
| Introducere | 1905 |
Serviciu și utilizare în luptă
Tunul BL 60-pounder a fost folosit pe majoritatea principalelor fronturi de război din Primul Război Mondial, servind în special în bateriile grele ale Serviciului Regal de Artilerie de Fortăreață (Royal Garrison Artillery) pentru foc antiaerian. La începutul războiului, era alocat câte patru piese în bateriile grele ale diviziilor de infanterie, ulterior bateriile fiind extinse la șase tunuri și trecute sub comanda grupurilor grele ale armatei.
După Primul Război Mondial, arma a rămas în serviciu activ, a fost modernizată și folosită și în perioada interbelică și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în special în Africa de Nord și Africa de Est. Ultima utilizare în luptă a fost în deșertul de vest. În 1941 a fost retras din serviciul activ, dar a rămas în uz pentru antrenament până în 1944, când a fost înlocuit de tunuri mai moderne de 4.5 inci și 5.5 inci.
Variante
Curiozități
- Tunul a fost proiectat ca răspuns la utilizarea eficientă a tunurilor grele de câmp în al doilea război bursc.
- La dezvoltare s-a cerut ca greutatea din spatele echipajului de tracțiune să nu depășească 4 tone, ceea ce nu a fost complet respectat.
- În timpul Primului Război Mondial au fost produse în total 1.773 de țevi și 1.397 de affuturi.
- După Primul Război Mondial, tunul a fost clasificat ca armă medie, deși în timpul războiului era oficial considerat greu.
- După război, o parte din affuturi au fost modificate pentru utilizarea cu noul tun de 4.5 inci, care a început să înlocuiască 60-pounder-ul.
Întrebări frecvente
- Care a fost scopul principal al tunului BL 60-pounder?
- A servit ca tun de câmp greu destinat în special focului antiaerian și sprijinului infanteriei pe distanțe mari.
- Ce tipuri de tracțiune au fost folosite pentru tun?
- Tunul a fost proiectat pentru tracțiune cu cai și tracțiune mecanică cu tractoare.
- Când a fost retras tunul BL 60-pounder din serviciul activ?
- A fost retras din serviciul activ în 1941, dar a rămas în uz pentru antrenament până în 1944.
- Care au fost principalele firme producătoare ale tunului?
- Principalele firme producătoare au fost Armstrong, Vickers și Ordnance Factory Woolwich.