QF 18-pounder gun
QF 18-pounder gun este un tun. Țara de origine: Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Introducere în dotare: 1904.
Descriere
Tunul QF 18-pounder a fost tunul rapid standard al armatei britanice în Primul Război Mondial, care a constituit coloana vertebrală a Regimentului Regal de Artilerie de Câmp. Dezvoltarea a început după al Doilea Război al Burilor, când britanicii căutau o armă mai modernă cu un recul eficient. Rezultatul a fost o combinație de elemente de la mai mulți producători: construcția țevii Armstrong, sistemul de recul Vickers și dispozitivele de țintire și elevație ale Royal Ordnance Factory. Tunul era tras de cai, ulterior mecanizat în anii 1930.
Caracteristicile principale de construcție includeau o țeavă din oțel nichelat cu înfășurare prin sârmă și un închizător cu șurub de unică folosință, precum și un amortizor hidraulic al reculului cu arcuri telescopice. Tunul folosea cartușe fixe (proiectil și cartuș legate), ceea ce permitea o tragere rapidă. Dispozitivele de țintire au evoluat de la simple ochiuri deschise, la goniometre și dispozitive cu cadran, până la ochiul panoramic Number 7 dial sight introdus în 1914. Pe parcursul războiului au fost rezolvate problemele cu arcurile reculului și rezervoarele de ulei, ceea ce a condus la introducerea unor recipiente blindate pentru ulei și ulterior la un sistem hidro-pneumatic pe șasiuri noi.
Date tehnice
| Țara de origine | Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
|---|---|
| Introducere | 1904 |
Serviciu și utilizare în luptă
Tunul 18-pounder a fost folosit pe toate fronturile majore ale Primului Război Mondial și a rămas în serviciu și în perioada interbelică. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a servit în special în fazele inițiale, de exemplu cu Forța Expediționară Britanică în Franța, și în diverse teatre de operații, inclusiv pentru antrenament și apărarea coastelor. În perioada interbelică a fost modernizat treptat și transformat pe șasiul pentru tunul de 25 de livre, care a devenit tunul principal de câmp britanic în al Doilea Război Mondial.
Variante
Cost
4 milioane £ — costurile introducerii și reechipării armatei britanice înainte de Primul Război Mondial (echivalentul a 556 milioane £ în termeni de PIB)
Curiozități
- Tunul 18-pounder avea calibrul de 84 mm, mai mare decât tunurile de câmp franceze de 75 mm și germane de 77 mm din acea perioadă.
- În 1922, doi tunuri 18-pounder au fost folosite de Michael Collins pentru bombardarea Four Courts, marcând începutul războiului civil irlandez.
- În perioada interbelică, unele tunuri 18-pounder au fost montate experimental pe șasiul unui tanc mediu ca tun autopropulsat numit Birch gun.
- În total, în timpul Primului Război Mondial au fost produse și folosite un număr mare de astfel de tunuri, care au constituit coloana vertebrală a artileriei de câmp britanice.
- În Primul Război Mondial, 184 de tunuri au fost adaptate pentru apărarea navelor comerciale împotriva atacurilor submarinelor.
Întrebări frecvente
- Care a fost scopul principal al tunului QF 18-pounder?
- A servit ca tun rapid standard al armatei britanice în timpul Primului Război Mondial.
- Care a fost raza de acțiune a tunului Mk IV pe șasiul Mk IV?
- Raza maximă a fost de 9300 de yarzi cu un proiectil cu două încărcături.
- A fost tunul mecanizat?
- Da, inițial tras de cai, mecanizarea a început în anii 1930 folosind tractorul Vickers Medium Dragon și ulterior roți pneumatice.
- Folosea tunul dispozitive speciale de țintire?
- Da, acestea au evoluat de la simple ochiuri deschise, la goniometre și cadrane, până la ochiul panoramic Number 7 dial sight introdus în 1914.