Republic-Ford JB-2
Copie americană a bombei zburătoare germane V-1 dezvoltată în 1944 și planificată pentru a fi folosită în invazia Statelor Unite în Japonia
Descriere
Republic-Ford JB-2 a fost o copie americană a bombei zburătoare germane V-1, dezvoltată în anul 1944. Construcția sa era foarte asemănătoare cu originalul, cu o anvergură a aripilor ușor mai mare (60,7 sq ft față de 55 sq ft la V-1) și o lungime prelungită cu mai puțin de 2 picioare. Era propulsat de un motor pulsator Ford PJ31, care era o copie realizată prin inginerie inversă a motorului german Argus As 014. O modificare semnificativă de design a fost forma diferită a pilonilor de susținere ai motorului, care aveau o margine frontală verticală și o margine posterioară puternic înclinată.
Dezvoltarea JB-2 a fost motivată de obținerea de informații despre V-1 germană, primele prototipuri complete fiind asamblate în septembrie 1944. Dezvoltarea a inclus și schimbarea sistemului inițial de control presetat cu un sistem de ghidare radio și radar, folosind radarul SCR-584 și transponderul AN/APW-1. Producția a început în ianuarie 1945, fiind împărțită între Republic Aviation (asamblarea fuselajului), Willys-Overland (producția componentelor fuselajului) și Ford Motor Company (producția motoarelor).
Date tehnice
| Țara de origine | Statele Unite ale Americii |
|---|---|
| Introducere în serviciu | 1945 |
Serviciu și utilizare în luptă
JB-2 nu a fost folosit niciodată în operațiuni de luptă. A fost planificat pentru utilizare în timpul invaziei Japoniei (Operațiunea Downfall), dar sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial a dus la oprirea producției și anularea utilizării. După război, JB-2 a fost folosit în principal pentru testarea și dezvoltarea rachetelor ghidate mai avansate, servind ca bază pentru sisteme ulterioare precum MGM-1 Matador și MGM-13 Mace.
Testările au avut loc în mai multe locații din SUA, inclusiv Range 64 pe insula Santa Rosa, Wendover Field în Utah și Eglin Air Force Base. Au fost dezvoltate și variante pentru utilizare navală, cum ar fi KGW-1 (ulterior LTV-N-2 Loon), testate de pe submarine și nave. Programul a continuat testările până la începutul anilor 1950, când JB-2 a fost înlocuit cu sisteme mai moderne.
Variante
Curiozități
- JB-2 a fost prima rachetă ghidată produsă în masă în SUA, al cărei motor a fost o copie realizată prin inginerie inversă a motorului german Argus As 014.
- În total au fost produse 1.391 de exemplare JB-2, planul inițial prevăzând o producție de până la 75.000 de unități, ceea ce s-a considerat în cele din urmă nerealist.
- Rachetele de test JB-2 au fost lansate de pe diverse platforme, inclusiv rampe terestre, bombardiere B-17, B-29 și B-36, precum și de pe submarine și nave în versiunea navală.
- Programul JB-2 a făcut parte din disputa dintre armata americană și forțele aeriene privind controlul asupra rachetelor ghidate, dispută care a durat până în anii 1950.
- Zona de testare Range 64 de pe insula Santa Rosa a fost returnată proprietarilor inițiali după război și astăzi face parte din rezervații naturale.
Întrebări frecvente
- Ce a fost Republic-Ford JB-2?
- JB-2 a fost o copie americană a bombei zburătoare germane V-1, dezvoltată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ca rachetă ghidată cu motor pulsator.
- A fost JB-2 folosit în operațiuni de luptă?
- Nu, JB-2 nu a fost folosit niciodată în luptă, deoarece războiul s-a încheiat înainte de utilizarea sa.
- Ce motor propulsa JB-2?
- JB-2 folosea motorul pulsator Ford PJ31, care era o copie a motorului german Argus As 014.
- Ce variante ale JB-2 existau?
- Existau versiunea terestră JB-2 și versiunea navală KGW-1 (ulterior LTV-N-2 Loon) destinată lansării de pe nave și submarine.