clasa Courageous
Clasa Glorious (uneori denumită clasa Courageous) a fost o clasă de crucișătoare de luptă ale marinei regale britanice din timpul Primului Război Mondial.
Descriere
Clasa Glorious, uneori denumită clasa Courageous, a fost un grup de crucișătoare de luptă britanice din Primul Război Mondial, proiectate de amiralul Fisher ca „crucișătoare ușoare mari”. Navele au fost concepute ca nave ușor blindate, cu pescaj redus, destinate operațiunilor în apele puțin adânci ale Mării Baltice. În total au fost construite trei unități, dintre care a treia, HMS Furious, avea un design diferit, cu armament și punte de decolare în prova.
Courageous și Glorious aveau blindaj slab (părțile laterale până la 76 mm, barbeturi până la 178 mm, puntea principală până la 38 mm) și armament principal puternic format din patru tunuri de 381mm. De asemenea, purtau optsprezece tunuri de 102mm, două de 76mm, două de 47mm și două torpile de 533mm. Propulsia era asigurată de 18 cazane Yarrow și patru turbine Parsons cu o putere de 90.000 hp, cu o viteză maximă de 32 noduri și o autonomie de 6000 mile marine la 20 noduri. Între 1924 și 1930, Courageous și Glorious au fost transformate în portavioane cu punte continuă lungă, hangar cu două niveluri și două ascensoare.
HMS Furious a fost inițial planificată cu două tunuri de 457mm, dar în timpul construcției a fost modificată într-un hibrid între crucișător și portavion, cu punte de zbor în prova și un tun de 457mm în pupa. Ulterior a fost transformată într-un portavion complet, cu punte netedă, hangar cu două niveluri și capacitate de până la 36 de avioane. În 1938–1939 a fost modernizată, primind o superstructură mică.
Date tehnice
| Țara de origine | Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
|---|---|
| Introducere | 1925 |
Serviciu și utilizare în luptă
Courageous și Glorious au intrat în serviciu în 1917, dar în luptele din Primul Război Mondial nu s-au dovedit eficiente și s-au arătat o fundătură în dezvoltarea navelor de război. Au fost ușor vulnerabile la crucișătoarele ușoare ale inamicului și aproape neapărate împotriva navelor de luptă. În 1920 s-a decis transformarea tuturor celor trei unități în portavioane. Aceste nave au format coloana vertebrală a forțelor aeriene navale britanice în anii 1930 și la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Două dintre ele au fost scufundate în primul an al războiului, în timp ce a treia a supraviețuit războiului și a fost dezafectată în 1948.
Variante
Curiozități
- Amiralul Fisher numea aceste nave „crucișătoare ușoare mari”.
- Blindajul navelor era foarte slab, de exemplu părțile laterale aveau o grosime de până la 76 mm.
- HMS Furious a fost prima navă britanică cu punte de zbor în prova.
- Toate cele trei nave au fost transformate în portavioane în perioada interbelică.
- Două nave din clasă au fost scufundate în primul an al celui de-al Doilea Război Mondial.
Întrebări frecvente
- De ce navele clasei Courageous erau denumite „crucișătoare ușoare mari”?
- Pentru că amiralul Fisher le-a conceput ca crucișătoare de luptă ușor blindate, cu pescaj redus, destinate serviciului în ape puțin adânci.
- Care era armamentul principal al navelor Courageous și Glorious?
- Patru tunuri de 381mm în turnuri duble.
- Cum se diferenția HMS Furious de celelalte nave din clasă?
- Avea un armament diferit și a fost construită conform unui proiect modificat, cu punte de zbor în prova și în final transformată într-un portavion complet.
- Care a fost soarta navelor clasei Courageous în timpul celui de-al Doilea Război Mondial?
- Două nave au fost scufundate în primul an al războiului, iar a treia a supraviețuit războiului și a fost dezafectată în 1948.