Bătălia de la Cambrai

Context și cauze

Armata germană a fost împinsă treptat înapoi, dar a păstrat încă o parte din Franța și majoritatea Belgiei, în timp ce luptele sângeroase și recrutările epuizau societățile tuturor statelor implicate. Rusia a fost nevoită să înceteze luptele din cauza tulburărilor interne, în timp ce armatele germană și franceză începeau să se revolte. Armata britanică era relativ calmă, deși și aici au apărut mici revolte. Aliații sperau în implicarea SUA, în timp ce Germania putea, după pacea cu Rusia, să transfere soldați pe frontul de vest.

Având în vedere ineficiența tacticilor tradiționale și pierderile mari, aliații au încercat să dezvolte noi proceduri tactice, în special utilizarea tancurilor, care să ajute la străpungerea fortificațiilor germane. Germanii, în schimb, au dezvoltat unități de asalt (Sturmtruppen), care trebuiau să opereze rapid și flexibil, să ocolească fortificațiile puternice și să folosească armament modern precum mitraliere, pistoale mitralieră și aruncătoare de flăcări.

Forțe și comandanți

A treia armată britanică sub comanda generalului Byng a planificat un atac surpriză fără pregătire artileristică obișnuită, cu sprijinul a aproximativ 437 tancuri și 1 003 tunuri. Atacul trebuia să folosească o nouă tactică de combinare a infanteriei, artileriei și tancurilor, tancurile având în principal rolul de a străpunge obstacolele de sârmă ghimpată. Apărarea germană era organizată pe adâncime, cu rezerve pregătite și unități de asalt care trebuiau să reacționeze flexibil la atacuri și să execute contraatacuri. Comandanții ambelor părți credeau că noile tactici vor aduce un succes decisiv.

Desfășurarea bătăliei

Bătălia a început în dimineața zilei de 20 noiembrie 1917 sub un văl de ceață și fără pregătire artileristică, surprinzând germanii. Tancurile britanice avansau în grupuri de câte trei, străpungând obstacolele de sârmă ghimpată și acoperind înaintarea infanteriei cu foc de mitralieră. Britanicii au reușit să străpungă apărarea germană și să avanseze până la opt kilometri în zece ore, capturând aproximativ 4 200 de germani. Apărarea germană la Flesquiéres a fost însă puternică și a neutralizat șapte tancuri.

După primul succes, defecțiunile mecanice ale tancurilor, focul artileriei germane și apărarea au încetinit înaintarea britanică. Germanii au concentrat rezervele și pe 30 noiembrie au lansat un contraatac amplu, care a împins treptat britanicii din pozițiile cucerite. Unitățile de asalt germane foloseau tactici flexibile de retragere și contraatacuri rapide, epuizând soldații aliați și forțându-i să se retragă.

Bătălia s-a încheiat pe 6 decembrie, când ambele părți aveau pierderi aproximativ egale, iar britanicii au pierdut majoritatea teritoriilor cucerite, cu excepția unei părți din linia Hindenburg. Britanicii s-au retras în defensivă, iar germanii și-au consolidat pozițiile. Bătălia a demonstrat puterea noilor tactici, dar nu a adus o breșă strategică.

Straty

Pierderile britanice conform surselor oficiale au fost de aproximativ 44 207 oameni (morți, răniți și dispăruți) în timpul bătăliei principale, în total 75 681 incluzând răniții și prizonierii. Pierderile germane conform datelor germane au ajuns la aproximativ 54 720 oameni, dintre care 8 817 morți și decedați, 22 931 răniți și 22 972 prizonieri sau dispăruți. În prima zi a bătăliei au fost pierdute 179 tancuri britanice, dintre care 65 distruse în luptă, 71 cu defecțiuni mecanice și 43 scoase din uz în alte moduri.

Consecințe și importanță

Bătălia de la Cambrai a arătat că un atac surpriză combinând infanteria, artileria și tancurile poate străpunge chiar și fortificații puternice, ceea ce a reprezentat un progres în tactica Primului Război Mondial. Deși succesul pe termen scurt al britanicilor a fost mare, aceștia nu au reușit să valorifice pe deplin breșa, iar contraatacul german a recuperat majoritatea teritoriilor pierdute.

Bătălia a confirmat, de asemenea, eficiența unităților germane de asalt și a apărării flexibile, care au devenit un model pentru luptele ulterioare. Comandamentul aliat a primit cu entuziasm tancurile, dar în 1918 nu le-a mai folosit masiv în atacuri colective. Pe termen lung, însă, bătălia a contribuit la dezvoltarea tacticii combinate și a metodelor de străpungere care au fost aplicate în ofensiva finală a războiului.

Etape-cheie

1. Atacul surpriză britanic — Dimineața zilei de 20 noiembrie, fără pregătire artileristică, tancurile străpung obstacolele de sârmă și avansează până la 8 km.
2. Încetinirea înaintării — Defecțiuni mecanice ale tancurilor și apărarea puternică germană încetinesc înaintarea britanică în zilele următoare.
3. Contraatacul german — Pe 30 noiembrie germanii lansează un contraatac amplu cu unități de asalt și artilerie, împingând treptat britanicii înapoi.
4. Încheierea ofensivei — Pe 6 decembrie bătălia se încheie, britanicii păstrează un sector limitat, majoritatea teritoriilor cucerite fiind pierdute.

Armament și tehnică

Curiozități

• Bătălia de la Cambrai a fost prima operațiune masivă în care au fost folosite peste 400 de tancuri.
• Britanicii au omis pregătirea artileristică tradițională pentru a obține surpriza.
• Apărătorul german de la Flesquiéres este cunoscut ca un erou care a neutralizat multe tancuri britanice.
• Bătălia a demonstrat că combinația de infanterie, artilerie, tancuri și aviație poate fi eficientă.
• După bătălie, în Marea Britanie s-au sărbătorit succesele bătăliei prin bătăi de clopote la biserici.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Cambrai?

Bătălia a avut loc între 20 noiembrie și 7 decembrie 1917 în zona Cambrai din Franța.

Care a fost principalul element inovator al bătăliei?

Utilizarea masivă a tancurilor în combinație cu noi tactici de infanterie și artilerie.

Care a fost rezultatul bătăliei?

Bătălia s-a încheiat cu oprirea înaintării britanice și revenirea parțială a forțelor germane, fără o breșă strategică.

Care au fost pierderile ambelor părți?

Britanicii au avut aproximativ 44 207 pierderi în timpul bătăliei principale, germanii aproximativ 54 720 conform surselor germane.