Războiul Malvinelor

Context și cauze

Războiul Malvinelor a fost rezultatul unui conflict de lungă durată între Regatul Unit și Argentina privind suveranitatea asupra arhipelagului Falkland (Malvine), Georgiei de Sud și Insulelor Sandwich de Sud din Atlanticul de Sud. Aceste insule au fost sub control britanic din 1833, însă Argentina nu și-a renunțat niciodată la pretențiile asupra acestui teritoriu.

În anii 1970 și 1980, relațiile dintre cele două țări s-au deteriorat, în special după instaurarea dictaturii militare în Argentina în 1976, care se confrunta cu o criză economică și tulburări civile. Noua juntă condusă de generalul Leopoldo Galtieri spera că o intervenție militară în Falkland va distrage atenția de la problemele interne și va consolida legitimitatea sa. Invazia argentiniană asupra Falkland a fost planificată ca o operațiune rapidă menită să restabilească controlul argentinian asupra insulelor.

Forțe și comandanți

Forțele argentiniene au inclus aproximativ 13 000 de soldați, inclusiv unități speciale, infanterie marină și alte unități dislocate pe insule. Comandantul forțelor argentiniene a fost generalul brigadier Mario Benjamín Menéndez. Forțele aeriene argentiniene dispuneau de aproximativ 122 de avioane operaționale.

Forțele britanice au constituit un grup naval de atac format din 127 de nave, inclusiv portavioanele HMS Hermes și HMS Invincible, și aveau la dispoziție aproximativ 9 000 de soldați, inclusiv Brigada 3 Commandos și Brigada 5 Infanterie. Comandantul forțelor britanice a fost amiralul Sir John Fieldhouse. Britanicii dispuneau de 42 de avioane de luptă, în special Sea Harrier și Harrier GR.3.

Desfășurarea bătăliei

În noaptea de 1 spre 2 aprilie 1982, unitățile speciale argentiniene au lansat operațiunea Rosario și au ocupat fără rezistență semnificativă capitala Falkland, Port Stanley. Forțele argentiniene au cucerit de asemenea Grytviken în Georgia de Sud pe 3 aprilie. Consiliul de Securitate al ONU a cerut pe 3 aprilie Argentinei să-și retragă trupele.

Forțele britanice au plecat din Portsmouth pe 5 aprilie și au recucerit insula Georgia de Sud pe 25 aprilie. Între 30 aprilie și 12 iunie, RAF a efectuat o serie de șase raiduri aeriene asupra pozițiilor argentiniene. Pe 2 mai, submarinul britanic HMS Conqueror a scufundat crucișătorul ușor argentinian ARA General Belgrano.

Pe 21 mai, unitățile britanice au debarcat în golful San Carlos din Falkland și au început operațiunile terestre. Alte 5 000 de soldați au debarcat pe 1 iunie. Luptele pentru Port Stanley au avut loc între 11 și 14 iunie, când unitățile britanice au cucerit orașul, iar forțele argentiniene s-au predat.

Straty

Argentina a pierdut 655 de soldați, Regatul Unit 255 de soldați, iar pe Falkland au murit și 3 femei civile. Pierderile navale au inclus scufundarea crucișătorului ușor argentinian ARA General Belgrano și a distrugătorului britanic HMS Sheffield, lovit de o rachetă Exocet și scufundat ulterior. Alte nave britanice, precum fregatele HMS Ardent și HMS Antelope, au fost de asemenea distruse.

Consecințe și importanță

Înfrângerea Argentinei în război a dus la slăbirea dictaturii militare și, în anul următor, la revenirea guvernului civil, care l-a forțat pe generalul Galtieri să demisioneze. În schimb, în Regatul Unit a crescut sprijinul intern pentru prim-ministrul Margaret Thatcher, care a fost realesă cu o majoritate confortabilă.

Războiul a avut și impact internațional, inclusiv deteriorarea relațiilor dintre America Latină și SUA, care au susținut Regatul Unit. Pe insulele Falkland au fost amplasate după război aproximativ douăzeci de mii de mine antipersonal, a căror dezamorsare a durat până în 2020, aproape patruzeci de ani după încheierea conflictului.

Tehnică folosită

Etape-cheie

1. Invazia argentiniană (Operațiunea Rosario) — Pe 2 aprilie 1982, unitățile speciale argentiniene au ocupat fără rezistență capitala Port Stanley.
2. Contraofensiva britanică și recucerirea Georgiei de Sud — Pe 25 aprilie, unitățile britanice au recucerit insula Georgia de Sud.
3. Debarcarea unităților britanice pe Falkland — Pe 21 mai și 1 iunie, unitățile britanice au început operațiunile terestre pentru a recuceri insulele.
4. Luptele pentru Port Stanley și sfârșitul războiului — Între 11 și 14 iunie au avut loc luptele pentru capitală, pe care unitățile britanice au cucerit-o pe 14 iunie, marcând sfârșitul războiului.

Armament și tehnică

Curiozități

• Războiul nu a fost declarat oficial de niciuna dintre părți.
• Unitățile argentiniene aveau misiunea de a ocupa capitala fără pierderi de vieți britanice.
• Distrugătorul britanic HMS Sheffield a fost lovit de o rachetă Exocet și s-a scufundat după șase zile.
• După război, pe insulele Falkland au fost amplasate aproximativ douăzeci de mii de mine antipersonal, a căror dezamorsare a durat până în 2020.
• Războiul a dus la căderea dictaturii militare în Argentina și a consolidat sprijinul intern pentru Margaret Thatcher în Regatul Unit.

Întrebări frecvente

Când a început și când s-a încheiat războiul Malvinelor?

Războiul a început pe 2 aprilie 1982 cu invazia Argentinei și s-a încheiat pe 14 iunie 1982 cu capitularea forțelor argentiniene.

Cine a câștigat războiul Malvinelor?

Războiul a fost câștigat de Regatul Unit, care și-a recâștigat controlul asupra insulelor.

Câți soldați și civili au murit în timpul conflictului?

Argentina a pierdut 655 de soldați, Regatul Unit 255 de soldați, iar pe Falkland au murit 3 femei civile.

Care a fost principalul motiv al războiului Malvinelor?

Conflictul de lungă durată privind suveranitatea asupra insulelor Falkland între Argentina și Regatul Unit.