Bătălia de la Wake

Context și cauze

În ianuarie 1941, Statele Unite au început construirea unei baze militare pe atolul Wake, situat strategic în Pacificul de Sud. Pe insulă a fost trimisă o garnizoană permanentă formată din marinari și piloți, completată de muncitori civili care construiau facilități militare, inclusiv un aeroport și o bază navală. Insula servea și ca punct important pentru transportul aerian transpacific al companiei Pan American Airways.

Imperiul Japonez planifica o ofensivă extinsă în Pacific, care a început cu atacul asupra Pearl Harbor pe 7 decembrie 1941 (8 decembrie ora locală pe Insula Wake). Insula Wake a fost una dintre cele cinci baze navale și aeriene americane atacate simultan în Pacific. Forțele japoneze aveau ca obiectiv să ocupe rapid insula pentru a asigura controlul asupra unor puncte strategice importante din zonă.

Forțe și comandanți

Apărarea americană era formată din aproximativ 450 de marinari din Regimentul 1 de Apărare sub comanda maiorului J.P.S. Devereux, susținuți de 12 avioane de vânătoare F4F-3 Wildcat din escadrila VMF-211 condusă de maiorul Paul A. Putnam și 68 de marinari. Aveau la dispoziție șase tunuri de 127 mm, douăsprezece tunuri antiaeriene de 76 mm, mitraliere grele și arme de mână. Pe insulă se aflau și peste 1 200 de muncitori civili ai firmei de construcții Morrison-Knudsen.

Forțele japoneze au inclus două valuri de invazie. Prima, pe 11 decembrie 1941, era formată din aproximativ 450 de soldați ai Forțelor Speciale Navale Japoneze (Special Naval Landing Force), susținuți de crucișătoare ușoare, distrugătoare și alte nave. Al doilea val de invazie, pe 23 decembrie, a fost mai mare, cu aproximativ 1 500 de soldați și o susținere navală mai puternică, inclusiv două portavioane și alte nave de război. Forțele japoneze au folosit și aviația pentru raiduri repetate asupra insulei.

Desfășurarea bătăliei

Bătălia a început pe 8 decembrie 1941 cu un raid surpriză japonez efectuat de 36 de bombardiere Mitsubishi G3M3, care au distrus opt din cele douăsprezece avioane americane de vânătoare F4F-3 Wildcat la sol și au scufundat nava Nisqually. Americanii aveau însă patru avioane în aer, care au doborât ulterior două bombardiere. Au urmat alte raiduri și bombardamente care au avariat infrastructura civilă și facilitățile militare.

Prima încercare japoneză de debarcare pe 11 decembrie a fost respinsă de forțele americane. Americanii au scufundat două distrugătoare japoneze, inclusiv Hayate, prima navă de război japoneză scufundată în război. Pierderile japoneze în această încercare au fost de 407 oameni. După atacul eșuat, flota japoneză s-a retras.

Pe 20 decembrie a sosit pe insulă un avion PBY cu poștă și ordine secrete pentru evacuarea civililor. Aviația japoneză a efectuat raiduri suplimentare pe 21 și 22 decembrie, cu lupte aeriene împotriva avioanelor americane de vânătoare. Al doilea val de invazie japonez a sosit pe 23 decembrie și, după lupte grele în care apărarea americană a opus o rezistență puternică, garnizoana a fost în cele din urmă forțată să capituleze din cauza lipsei de provizii și sprijin. Americanii au pierdut 49 de marinari morți și 49 răniți, câțiva marinari și civili, inclusiv indigeni Chamorro.

Straty

Pierderile americane au inclus 49 de morți, 2 dispăruți și 49 răniți printre marinari, 3 marinari morți și cel puțin 70 de civili, inclusiv 10 Chamorro. Pierderile japoneze au fost de aproximativ 600 de soldați morți, pierderi de aproximativ 24 de avioane, 4 nave de suprafață și 2 submarine. Unele date sunt estimative, dar aceste cifre sunt susținute de surse.

Consecințe și importanță

Cucerirea Insulei Wake a reprezentat pentru Imperiul Japonez o victorie strategică, care le-a permis să controleze un punct important în centrul Pacificului. Insula a rămas sub control japonez pe toată durata celui de-al Doilea Război Mondial până la capitularea Japoniei în septembrie 1945.

Apărarea americană a Insulei Wake, deși în cele din urmă înfrântă, a fost un simbol important al curajului și hotărârii în fața superiorității numerice. Apărătorii au reușit să respingă primul atac japonez și să provoace pierderi semnificative atacatorilor, ceea ce a crescut moralul Statelor Unite în fazele inițiale ale războiului din Pacific.

După bătălie, soldații și civilii americani capturați au fost ținuți prizonieri de război, unii fiind folosiți ulterior ca forță de muncă forțată, iar alții executați. Insula Wake a devenit un simbol al luptei acerbe și al sacrificiilor în conflictul din Pacific.

Etape-cheie

1. Raid surpriză din 8 decembrie — Bombardierele japoneze au distrus majoritatea avioanelor americane la sol și au scufundat nava Nisqually.
2. Prima încercare japoneză de debarcare din 11 decembrie — Americanii au respins atacul și au scufundat două distrugătoare japoneze, inclusiv prima navă japoneză scufundată în război.
3. Al doilea val de invazie japonez din 23 decembrie — După lupte grele și lipsă de provizii, garnizoana americană a capitulat.

Armament și tehnică

Curiozități

• Hayate a fost prima navă de război japoneză scufundată în cel de-al Doilea Război Mondial.
• Pasagerii avionului Philippine Clipper, care au scăpat de pe Insula Wake, au văzut pe drumul de întoarcere și pagubele de la Midway și Pearl Harbor.
• O parte din indigenii Chamorro au ajutat apărarea americană și ulterior au fost recunoscuți ca veterani.
• Comandantul american Cunningham se spune că glumea spunând că ar trebui trimiși mai mulți japonezi când a fost întrebat despre întăriri.
• Forțele japoneze au pierdut aproximativ 600 de oameni în timpul bătăliei, ceea ce a reprezentat o pierdere semnificativă în faza inițială a războiului.

Întrebări frecvente

Când a început bătălia pentru Insula Wake?

Bătălia a început pe 8 decembrie 1941, în ziua atacului asupra Pearl Harbor conform orei locale de pe Insula Wake.

Cine a comandat forțele americane de pe Insula Wake?

Comandantul forțelor americane a fost comandantul marinei Winfield S. Cunningham.

Care a fost rezultatul bătăliei?

Imperiul Japonez a cucerit Insula Wake după a doua încercare eșuată de debarcare.

Care au fost principalele pierderi de ambele părți?

Americanii au avut aproximativ 173 morți, răniți și prizonieri, iar japonezii aproximativ 600 morți și pierderi de avioane și nave.