Bell YAH-63

Descriere

La mijlocul anilor 60, armata americană a lansat programul Advanced Aerial Fire Support System (AAFSS) cu scopul de a dezvolta un elicopter pentru misiuni antitanc, ceea ce a condus la dezvoltarea Lockheed AH-56 Cheyenne. După anularea programului Cheyenne în 1972, armata a organizat o competiție Advanced Attack Helicopter (AAH) pentru un nou elicopter de atac cu o putere de foc, performanțe și autonomie superioare față de AH-1 Cobra.

Bell YAH-63 (Model 409) a fost unul dintre cei doi finaliști ai competiției AAH, celălalt fiind Hughes YAH-64, care ulterior a devenit AH-64 Apache. YAH-63 avea configurația tipică a unui elicopter de atac cu echipaj în tandem, fuselaj ascuțit și aripi scurte pentru suspensia armamentului. Printre elementele distinctive de design se numărau trenul de aterizare cu trei roți, geamurile plate ale cabinei, rotorul cozii neobișnuit în formă de „T”, deriva mare inferioară și tunul cu 3 țevi XM-188 calibrul 30 mm. Arborele rotorului putea fi coborât, iar trenul de aterizare putea „îngenunchea” pentru facilitarea transportului. Pilotul stătea în față, spre deosebire de AH-1, pentru a avea o vizibilitate mai bună la zborul la joasă altitudine (nap-of-the-earth).

Primul prototip YAH-63 a efectuat primul zbor pe 1 octombrie 1975, dar s-a prăbușit în iunie 1976. Al doilea prototip și modelul static modificat au continuat competiția împotriva YAH-64. În cele din urmă, în decembrie 1976, a fost ales Hughes YAH-64, armata preferând rotorul său cu patru pale și trenul de aterizare convențional „taildragger”. Unii observatori au considerat că decizia a fost influențată și de dorința de a nu suprasolicita Bell cu producția altor elicoptere AH-1.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Bell YAH-63 nu a fost niciodată introdus în producția de serie sau în serviciul operațional. A fost folosit doar pentru testare și evaluare în cadrul competiției Advanced Attack Helicopter, câștigată în final de Hughes YAH-64. Armata americană l-a utilizat doar pentru zboruri de test și evaluări.

Curiozități

• YAH-63 avea tren de aterizare cu trei roți cu posibilitatea de „îngenunchere” pentru reducerea înălțimii la transport.
• Pilotul stătea în față, o configurație opusă față de AH-1 Cobra, pentru o vizibilitate mai bună la zborul la joasă altitudine.
• YAH-63 era echipat cu un tun cu 3 țevi General Electric XM-188 calibrul 30 mm.
• Armata a preferat rotorul cu patru pale al elicopterului câștigător în locul rotorului cu două pale al YAH-63 datorită rezistenței superioare.
• Primul prototip YAH-63 a efectuat primul zbor pe 1 octombrie 1975, dar s-a prăbușit în iunie 1976.

Întrebări frecvente

De ce nu a fost Bell YAH-63 selectat pentru producție?

Armata a preferat Hughes YAH-64 datorită rotorului său cu patru pale, considerat mai rezistent, și trenului de aterizare „taildragger” mai stabil comparativ cu trenul cu trei roți al YAH-63.

Ce motoare au propulsat YAH-63?

Două motoare turboshaft General Electric T700 cu o putere de 1 680 shp (1 250 kW) fiecare.

Care a fost armamentul principal al YAH-63?

Tun cu 3 țevi XM-188 calibrul 30 mm, rachete de 2,75 in (70 mm) și 4 sau 8 rachete antitanc ghidate TOW.

Câți membri avea echipajul YAH-63?

Doi – pilot și trăgător, așezați în configurație tandem.