Kondor D.7

Descriere

Kondor D 7 a fost un prototip german de avion de vânătoare biplan cu un singur loc, dezvoltat în iarna anilor 1917-1918. Dezvoltarea a continuat după eșecul avionului triplan Kondor Dreidekker, care suferea de vibrații grave ale aripilor și a cărui dezvoltare a fost curând oprită. Kondor D 7 folosea fuselajul, suprafețele de coadă și aripa inferioară de la Dreidekker, dar în loc de configurația triplan avea o configurație biplan sau sesquiplan.

Fuselajul avea o structură interioară din oțel acoperită cu placaj, cu o secțiune neted rotunjită. Era propulsat de un motor Mercedes D.III cu șase cilindri răcit cu lichid, cu o putere de 160 cai, care antrena o elice cu două pale. Motorul ieșea parțial deasupra fuselajului și era acoperit cu un carenaj propriu. Suprafețele de coadă includeau un stabilizator orizontal montat central sub o deriva lungă cu marginea de atac puternic înclinată și un profund cârmă de direcție. Sub fuselaj era montată o quilă ventrală superficială. Trenul de aterizare era fix, convențional, cu picioare verticale ale roților principale atașate în mijlocul fuselajului și completate de contrafieruri înclinate înainte sub bot.

Aripile aveau o lățime constantă, aripa superioară era susținută deasupra fuselajului pe cabane, pilotul stând în spatele marginii posterioare a acesteia într-un cockpit cu o decupare pentru o vizibilitate mai bună. Aripa inferioară era mai îngustă și nu era atașată direct de fuselaj, ci susținută de contrafieruri care porneau din trenul de aterizare. Contrafierurile interaripă aveau o construcție neobișnuită – trei contrafieruri plecau dintr-un singur punct pe aripa inferioară și se desfășurau în sus într-o configurație inversată de trepied sau V dublu.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Kondor D 7 nu a fost niciodată introdus în producția de serie sau în serviciul de luptă. Primul zbor a avut loc undeva între octombrie 1917 și mai 1918, iar în mai 1918 se pregătea reluarea testelor cu motorul Mercedes. Avionul nu a fost înscris în a doua competiție pentru avioane de vânătoare (tip D) din iunie 1918, ceea ce sugerează că Kondor a început să se concentreze pe dezvoltarea de monoplanuri, inspirat de succesul Fokker D.VIII. Dezvoltarea modelului D 7 a fost astfel abandonată curând și avionul nu a mai fost dezvoltat.

Variante

Curiozități

• Kondor D 7 a fost creat ca reacție la eșecul triplanului Kondor Dreidekker, care suferea de vibrații grave ale aripilor.
• Fuselajul avionului avea o structură interioară din oțel acoperită cu placaj, cu o secțiune neted rotunjită.
• Contrafierurile interaripă ale modelului D 7 aveau o construcție neobișnuită, cu trei contrafieruri plecând dintr-un singur punct pe aripa inferioară, formând o configurație inversată de trepied sau V dublu.
• Motorul Mercedes D.III de 160 cai ieșea parțial deasupra fuselajului și era acoperit cu un carenaj propriu.
• Modelul D 7 nu a fost înscris în a doua competiție pentru avioane de vânătoare din iunie 1918, ceea ce sugerează că Kondor a început să se concentreze pe dezvoltarea monoplanurilor.

Întrebări frecvente

Când a fost zburat pentru prima dată Kondor D 7?

Data exactă nu este cunoscută, dar primul zbor a trebuit să fie după octombrie 1917 și înainte de mai 1918.

Ce motor propulsa Kondor D 7?

A fost folosit un motor Mercedes D.III cu șase cilindri răcit cu lichid, cu o putere de 160 cai.

De ce nu a fost Kondor D 7 dezvoltat mai departe?

Pentru că nu a fost înscris în competiția pentru avioane de vânătoare din iunie 1918 și Kondor a început să se concentreze pe dezvoltarea monoplanurilor.

Care a fost principala schimbare de construcție față de modelul anterior Dreidekker?

D 7 avea o configurație biplan în loc de triplan și folosea fuselajul, suprafețele de coadă și aripa inferioară de la Dreidekker.