Bătălia din Marea Filipinelor

Context și cauze

Bătălia din Marea Filipinelor a fost parte a invaziei americane asupra insulelor Mariane și a reprezentat ultima mare bătălie navală a celui de-al Doilea Război Mondial în Pacific, în care marina imperială japoneză a putut desfășura masiv portavioanele sale.

Comanda japoneză a planificat operațiunea A-gō, care urmărea să preia inițiativa și să unească forțele aeriene navale și terestre pentru a învinge flota americană. Americanii, însă, datorită interceptării planurilor japoneze și unei pregătiri mai bune, au anticipat confruntarea și au fost pregătiți pentru apărare și contraatac.

Marina japoneză era deja slăbită de pierderea piloților experimentați și de lipsa de combustibil, în timp ce forțele americane aveau superioritate numerică și tehnologică, inclusiv arme antiaeriene noi și piloți experimentați.

Forțe și comandanți

Forțele japoneze sub comanda viceamiralului Jisaburō Ozawa includeau trei grupuri de portavioane, nave de luptă, crucișătoare grele și ușoare, distrugătoare și petroliere, completate de unități aeriene terestre de pe insule.

Forțele americane erau reprezentate de grupul operațional de portavioane TF 58 sub comanda viceamiralului Marc A. Mitscher, împărțit în cinci grupuri operaționale cu 24 portavioane, completat de un grup de submarine de patrulare. Americanii dispuneau de cca 1350 avioane și piloți foarte experimentați.

Desfășurarea bătăliei

Dimineața zilei de 19 iunie, portavioanele japoneze au lansat atacuri în valuri, în total peste 200 de avioane, dar majoritatea au fost doborâte de piloții americani și de apărarea antiaeriană. Americanii au mobilizat aproximativ 450 de avioane de vânătoare pentru apărarea navelor lor.

Submarinele americane USS Albacore și USS Cavalla au lovit și scufundat două portavioane japoneze, Taihō și Shōkaku, slăbind semnificativ flota japoneză. Taihō s-a scufundat după o explozie cauzată de scurgerea de combustibil, iar Shōkaku a fost distrusă după ce a fost lovită de torpile.

Pe 20 iunie, avioanele americane au lansat un contraatac, scufundând portavionul Hiyō și petrolierele, avariind alte nave și doborând 40 de avioane japoneze, pierzând în schimb 20 dintre propriile avioane. Totuși, multe avioane americane au fost nevoite să aterizeze pe mare din cauza lipsei de combustibil.

În ansamblu, forța aeriană japoneză a fost decimată, în timp ce navele americane au suferit daune minime.

Straty

Pierderile japoneze au fost de 3 portavioane (dintre care două scufundate de submarinele americane) și 333 de avioane (293 în prima zi și 40 în a doua zi). Americanii au pierdut 30 de avioane și alte cca 80 s-au prăbușit sau au fost nevoite să aterizeze pe mare. Numărul piloților pierduți nu a fost documentat exact.

Consecințe și importanță

Bătălia din Marea Filipinelor a reprezentat o catastrofă pentru marina japoneză, care și-a pierdut capacitatea de a desfășura masiv portavioane și piloți experimentați. După această bătălie, portavioanele japoneze au jucat doar un rol secundar în luptele ulterioare.

Victoria americană a asigurat controlul asupra insulelor Mariane, permițând bombardierelor strategice americane să atingă insulele japoneze de acasă. Bătălia, împreună cu bătălia ulterioară de la Golful Leyte, a marcat sfârșitul operațiunilor japoneze cu portavioane.

Pe termen lung, bătălia a demonstrat importanța superiorității tehnologice, a pregătirii de calitate și a piloților experimentați în bătăliile aeriene navale.

Etape-cheie

1. Atacurile matinale japoneze — Portavioanele japoneze au lansat patru valuri de avioane, majoritatea fiind doborâte de piloții americani și apărarea antiaeriană.
2. Atacul submarinelor americane — Submarinele USS Albacore și USS Cavalla au lovit și scufundat portavioanele japoneze Taihō și Shōkaku.
3. Contraatacul american din 20 iunie — Avioanele americane au atacat navele japoneze, scufundând portavionul Hiyō și petrolierele, avariind alte nave și doborând 40 de avioane.

Armament și tehnică

Curiozități

• Bătălia a fost numită „marea vânătoare de curcani din Mariane” datorită raportului foarte mare de avioane japoneze doborâte.
• Planurile japoneze au fost parțial dezvăluite datorită interceptării documentelor Planului Z după prăbușirea unui avion japonez în martie 1944.
• Portavionul japonez Taihō a fost primul cu punte de zbor blindată, dar a fost scufundat de o explozie de combustibil după ce a fost lovit de o torpilă.
• Multe avioane americane au fost nevoite să aterizeze pe mare din cauza lipsei de combustibil după atacul din 20 iunie.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia?

Bătălia din Marea Filipinelor a avut loc în perioada 19–20 iunie 1944 în Marea Filipinelor.

Cine a câștigat bătălia?

Bătălia s-a încheiat cu o victorie decisivă a Statelor Unite ale Americii.

Care au fost principalele pierderi ale părții japoneze?

Japonia a pierdut 3 portavioane și peste 330 de avioane.

De ce se numește bătălia „marea vânătoare de curcani”?

Pentru că forțele americane doborau avioanele japoneze într-un raport foarte mare, ceea ce amintea de o vânătoare ușoară de curcani.