Bătălia pentru Manila

Context și cauze

Bătălia de la Manila a fost parte a campaniei mai largi din Filipine în anii 1944–1945, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Principalul obiectiv al celei de-a 6-a armate americane sub comanda generalului Walter Krueger a fost cucerirea insulei Luzon și a capitalei sale, Manila, care era sub ocupație japoneză din 1942.

Generalul japonez suprem Tomojuki Yamashita a planificat o rezistență simbolică în Manila și retragerea ulterioară a forțelor sale pentru a păstra soldații pentru apărarea nordului Luzonului. Acest plan a fost însă ignorat de generalul garnizoanei japoneze Iwabuchi Sanji, care a decis să lupte până la ultimul om, ceea ce a dus la lupte extrem de sângeroase și distructive în orașul propriu-zis.

Forțe și comandanți

Forțele americane au inclus cea de-a 6-a armată sub comanda generalului Walter Krueger, a 37-a divizie de infanterie, prima divizie de cavalerie și a 11-a divizie aeriană, care au avansat spre Manila din direcții diferite. Comandantul celei de-a 37-a divizii de infanterie a fost generalul Robert S. Beightler, al primei divizii de cavalerie generalul Verne D. Mudge, iar al celei de-a 11-a divizii aeriene generalul Joseph Swing.

Apărarea japoneză a fost condusă de amiralul Sanji Iwabuchi cu aproximativ 12 500 de marinari de infanterie și alți 4 500 de soldați ai armatei terestre sub comanda colonelului Katsuzo Noguchi și căpitanului Saburo Abe. Iwabuchi a refuzat ordinul generalului Yamashita de evacuare și a decis să apere Manila cu orice preț.

Desfășurarea bătăliei

Bătălia a început pe 3 februarie 1945, când unitățile americane ale primei divizii de cavalerie au pătruns în marginea nordică a Manilei și au ocupat rapid Palatul Malacañang. Ulterior au eliberat civilii internați și prizonierii de război din campusul Universității Santo Tomas și din închisoarea Bilibid.

Apărarea japoneză a fost inițial dispersată, deoarece majoritatea forțelor terestre japoneze fuseseră retrase în nordul Luzonului, dar Iwabuchi și unitățile sale navale au rezistat ferm în Manila, în special în fortăreața Intramuros. Luptele s-au caracterizat printr-o brutalitate extremă, inclusiv masacrele civililor filipinezi comise de japonezi.

Americanii au fost nevoiți să folosească foc greu, inclusiv artilerie și tancuri, ceea ce a dus la distrugeri extinse ale orașului și pierderi civile mari. După bombardamente intense și lupte de infanterie, americanii au avansat treptat spre centrul orașului, iar pe 26 februarie Iwabuchi și ofițerii săi s-au sinucis.

Bătălia s-a încheiat pe 3 martie 1945 cu cucerirea completă a Manilei de către forțele americane și filipineze.

Straty

Pierderile americane și filipineze au fost de 1010 soldați morți. Garnizoana japoneză a fost complet distrusă, cu peste 14 000 de soldați și marinari uciși. Civilii filipinezi au suferit cele mai mari pierderi, estimările indicând peste 100 000 de morți, în mare parte din cauza brutalității japoneze și a bombardamentelor de artilerie americane. Cifrele exacte variază, dar aceste date sunt susținute de surse.

Consecințe și importanță

Bătălia de la Manila a marcat sfârșitul definitiv al ocupației japoneze a capitalei Filipinelor și a fost un moment cheie în eliberarea Luzonului și a întregului arhipelag filipinez. Orașul a fost însă aproape complet distrus, reprezentând o pierdere culturală și istorică uriașă pentru Filipine.

După bătălie, luptele împotriva forțelor japoneze din munții Luzonului au continuat până la capitularea Japoniei în august 1945. Generalul Tomojuki Yamashita a fost condamnat și executat după război pentru crimele de război comise în timpul bătăliei.

Bătălia este considerată una dintre cele mai sângeroase și distructive bătălii urbane din cel de-al Doilea Război Mondial în Pacific și este comemorată ca o tragedie națională a Filipinelor.

Etape-cheie

1. Pătrunderea în Manila și eliberarea internatilor — Între 3 și 5 februarie, unitățile americane au pătruns în Manila și au eliberat civilii internați în campusul Universității Santo Tomas.
2. Avansul și masacrele civililor — De la 6 februarie până la mijlocul lunii februarie au avut loc lupte grele în cartierele orașului, cu masacre ale civililor filipinezi comise de unitățile japoneze.
3. Bătălia pentru Intramuros — Între 23 februarie și 3 martie au avut loc lupte intense pentru fortăreața Intramuros, care s-au încheiat cu sinuciderea comandantului japonez și cucerirea fortăreței.

Armament și tehnică

Curiozități

• Bătălia de la Manila este adesea numită „Stalingradul Asiei” datorită luptei urbane extreme și distrugerii.
• Amiralul japonez Sanji Iwabuchi a supraviețuit scufundării navei de luptă Kirishima în 1942, ceea ce a fost considerat o pierdere de onoare și l-a putut motiva să lupte până la ultimul om.
• La eliberarea Manilei au fost eliberați peste 4 000 de civili internați și prizonieri de război în campusul Universității Santo Tomas.
• Artileria americană a cauzat aproximativ 40% din victimele civile în timpul bătăliei.
• După bătălie, aproape întregul centru istoric al Manilei a fost distrus, inclusiv numeroase monumente și clădiri culturale.

Întrebări frecvente

Când și unde a avut loc bătălia de la Manila?

Bătălia a avut loc între 3 februarie și 3 martie 1945 în Manila, capitala Filipinelor.

Cine a luptat în bătălia de la Manila?

Pe de o parte au fost unități americane și filipineze, iar pe cealaltă parte garnizoana japoneză din Manila.

Care au fost pierderile în timpul bătăliei?

Pierderile americane și filipineze au fost de 1010 soldați morți, garnizoana japoneză a pierdut peste 14 000 de oameni, iar civilii filipinezi au avut peste 100 000 de victime.

Care a fost rezultatul bătăliei?

Manila a fost cucerită de forțele americane și filipineze, ceea ce a însemnat sfârșitul ocupației japoneze a orașului.