Care a fost motorul principal al Bell P-39 Airacobra?

A folosit un motor cu 12 cilindri în V, răcit cu lichid, Allison V-1710 în diverse versiuni.

De ce a fost motorul amplasat în spatele cabinei pilotului?

Amplasarea motorului în spatele pilotului, aproape de centrul de greutate, îmbunătățea manevrabilitatea avionului și permitea concentrarea armamentului în bot.

Ce țări au folosit Bell P-39 Airacobra?

Au folosit-o Statele Unite, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Franța, Italia, Australia și Portugalia.

Care au fost principalele arme ale Airacobra?

Armamentul principal era format dintr-un tun calibrul 37 mm și mitraliere calibrul 12,7 mm și 7,62 mm.

Avion · Statele Unite ale Americii · 1941

Bell P-39 Airacobra

Bell P-39 Airacobra a fost un avion de vânătoare american folosit în luptă în al Doilea Război Mondial.

Typavion de vânătoare

ȚarăStatele Unite ale Americii

Introducere1939

ProducătorBell

Armament1 × tun automat Oldsmobile M4 calibrul 37 mm, 2 × mitraliere sincronizate M2 Browning calibrul 12,7 mm, 4 × mitraliere Browning calibrul 7,62 mm

Echipaj1 (pilot)

Descriere

Bell P-39 Airacobra a fost un avion de vânătoare american din al Doilea Război Mondial cu o construcție neobișnuită, motorul fiind amplasat în spatele cabinei pilotului, aproape de centrul de greutate al aparatului, iar elicea din față era antrenată printr-un arbore lung de transmisie sub pilot. Acest design a permis concentrarea armamentului tunului în botul avionului și utilizarea unui tren de aterizare frontal, ceea ce a îmbunătățit manevrabilitatea aparatului datorită momentelor mici.

Dezvoltarea a început cu prototipul XP-39, care a zburat în aprilie 1939, iar ulterior a fost comandată o serie pre-producție YP-39. Din cauza problemelor cu turbocompresorul, în final a fost folosit un motor supraalimentat fără turbocompresor, ceea ce a dus la creșterea greutății și scăderea performanțelor. Producția a continuat prin mai multe versiuni de la P-39C până la P-39Q, ultimele versiuni fiind destinate în special livrărilor către Uniunea Sovietică. În total au fost produse 9558 de exemplare.

Date tehnice

Țara de origine	Statele Unite ale Americii
Introducere	1941

Serviciu și utilizare în luptă

Primele aparate YP-39 au fost folosite în USAAC în principal pentru teste și antrenament. P-39C au fost desfășurate în cadrul 39th Pursuit Squadron și ulterior unele au fost livrate Marii Britanii, unde însă nu au fost foarte apreciate și au fost retrase din acțiunile de luptă. Un număr mai mare de aparate a fost trimis în Uniunea Sovietică, unde au fost foarte apreciate pentru manevrabilitatea lor și pentru nivelul scăzut de zbor în luptele de pe frontul de est. Piloții sovietici au obținut cu ele succese importante.

Airacobra au fost de asemenea folosite în Pacific, Alaska, Italia, Islanda, Australia, Portugalia, Franța și Italia, unde au fost retrase abia în 1951. Uniunea Sovietică a primit cel mai mare număr de aparate – 4578 de bucăți.

Variante

XP-39Primul prototip cu turbocompresor, foarte rapid și cu o bună capacitate de urcare, dar fără blindaj și protecții pentru rezervoare.

YP-39Versiune pre-serie cu motor Allison V-1710-37, înarmat cu tun calibrul 37 mm și mitraliere, cu un scut ușor blindat.

P-39CVersiune de serie cu motor Allison V-1710-35, 20 de exemplare produse, folosită în principal pentru antrenament.

P-39DVersiune cu protecție pasivă a rezervoarelor autoetanșe, armament format din patru mitraliere și tun de 37 mm, posibilitatea de a purta bombe sau rezervor suplimentar, 923 de exemplare produse.

Airacobra Mk.IVersiune pentru RAF cu tun calibrul 20 mm, motor Allison V-1710-E4 și șase mitraliere calibrul 7,7 mm.

P-39FVersiune cu douăsprezece evacuări pe fiecare parte și elice Aeroproducts, unele modificate în P-39F-2 cu placă blindată și camere foto.

P-39JVersiune echipată cu regulator automat al presiunii de încărcare și motor Allison V-1710-59.

P-39K až NVariante diferite prin motoare și elice, versiunea -N având motor V-1710-85 cu puterea de 1044 kW.

P-39QVersiune destinată livrărilor către URSS cu motor V-1710-85, tun de 37 mm și patru mitraliere calibrul 12,7 mm, produsă din martie 1943.

Curiozități

Motorul era amplasat în spatele cabinei pilotului, iar elicea era antrenată printr-un arbore lung de transmisie sub pilot, o soluție foarte neobișnuită.
Bell Airacobra folosea trenul de aterizare frontal, ceea ce era rar printre avioanele de vânătoare din acea perioadă.
Uniunea Sovietică a primit cel mai mare număr de Airacobra – 4578 de exemplare, iar piloții au obținut cu ele succese importante în luptă.
Aviația britanică RAF a folosit Airacobra sub denumirea Airacobra Mk.I, dar aparatele nu au fost populare printre piloții britanici și au fost retrase din acțiunile de luptă.
Producția Airacobra s-a încheiat în septembrie 1944, cu un total de 9558 de exemplare produse.

Întrebări frecvente

Care a fost motorul principal al Bell P-39 Airacobra?: A folosit un motor cu 12 cilindri în V, răcit cu lichid, Allison V-1710 în diverse versiuni.
De ce a fost motorul amplasat în spatele cabinei pilotului?: Amplasarea motorului în spatele pilotului, aproape de centrul de greutate, îmbunătățea manevrabilitatea avionului și permitea concentrarea armamentului în bot.
Ce țări au folosit Bell P-39 Airacobra?: Au folosit-o Statele Unite, Uniunea Sovietică, Marea Britanie, Franța, Italia, Australia și Portugalia.
Care au fost principalele arme ale Airacobra?: Armamentul principal era format dintr-un tun calibrul 37 mm și mitraliere calibrul 12,7 mm și 7,62 mm.