Friedrichshafen FF.53

Descriere

Friedrichshafen FF.53 a fost un bombardier torpilor plutitor german cu trei locuri, dezvoltat în timpul Primului Război Mondial de compania Flugzeugbau Friedrichshafen. Construcția se baza pe bombardierele grele G.IIIa și G.IV, FF.53 semănând cel mai mult cu modelul G.IIIa, dar cu motoarele în configurație "tractor" în loc de "pusher". Această modificare a fost făcută pentru a preveni ca elicele să intre în contact cu apa stropită de la pontoane. Propulsia era asigurată de două motoare Mercedes D.IVa cu șase cilindri în linie, răcite cu apă, cu o putere de 260 cai putere (191 kW), amplasate în gondole între aripi și susținute de contrașeuri. Fiecare motor antrena o elice fixă cu două pale. Aeronava avea o construcție biplan cu trei perechi de contrașeuri între aripi.

Comanda pentru trei exemplare a fost plasată în iunie 1917, prototipul efectuând primul zbor la 30 iulie 1918. Proiectul probabil nu a primit o prioritate ridicată, deoarece marina germană renunțase la începutul anului 1918 la misiunea de bombardament torpilor, iar supravegherea maritimă pe distanțe lungi a fost preluată de avionul Gotha WD.14. Prototipul a fost astfel modificat pentru supraveghere maritimă pe distanțe lungi și în august 1918 a fost predat pentru testare la Seaplane Experimental Command (Seeflugzeug-Versuchs-Kommando).

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

Este confirmat că a fost finalizat un singur prototip, în timp ce soarta celorlalte două exemplare comandate este necunoscută. La inspecția bazelor plutitoare germane de către aliați în decembrie 1918, a fost găsit un singur FF.53 pe aerodromul Warnemünde. Misiunea torpilă fusese anulată între timp, astfel că avionul nu a fost folosit în rolul planificat. Soarta finală a aeronavei nu este cunoscută, dar cel mai probabil a fost casată după încheierea războiului.

Curiozități

• FF.53 a fost bazat pe construcția bombardierelor grele G.IIIa și G.IV, dar avea motoarele în configurație tractor pentru a preveni stropirea cu apă de la pontoane.
• Marina germană a anulat misiunea torpilă încă de la începutul anului 1918, ceea ce a influențat utilizarea FF.53.
• Prototipul FF.53 a fost modificat pentru supraveghere maritimă pe distanțe lungi și testat la Seaplane Experimental Command.
• La inspecția aliaților din decembrie 1918 a fost găsit un singur exemplar FF.53, sugerând că celelalte nu au fost finalizate.
• Puterea motoarelor Mercedes D.IVa era de 260 cai putere (191 kW) fiecare, ceea ce era considerabil pentru bombardierele plutitoare ale vremii.

Întrebări frecvente

Câte exemplare Friedrichshafen FF.53 au fost produse?

Au fost comandate trei exemplare, dar este confirmat doar un singur prototip finalizat.

Care a fost principalul rol al FF.53?

Inițial a fost destinat să servească ca bombardier torpilor plutitor, dar în final a fost modificat pentru supraveghere maritimă pe distanțe lungi.

De ce FF.53 avea motoarele în configurație tractor în loc de pusher?

Pentru a preveni ca elicele să intre în contact cu apa stropită de la pontoane.

Ce motoare propulsau FF.53?

Două motoare Mercedes D.IVa cu șase cilindri răcite cu apă, fiecare cu o putere de 260 cai putere (191 kW).