Siemens-Schuckert R.II

Descriere

Siemens-Schuckert R.II a fost un biplan mare cu trei montanți, cu aripi neconvenționale de diferite anverguri și cabină complet închisă. Propulsia era asigurată de trei motoare Maybach HS amplasate intern, cu o putere de 180 kW (240 cp), care transmiteau puterea prin arbori către două elice montate pe montanții dintre aripi, aproape de fuselaj. Trenul de aterizare era format din unități divizate cu roți duble, iar coada era susținută de o pereche de roți. Fuselajul era împărțit în partea superioară și inferioară, ceea ce permitea un spațiu curat de tragere spre spate.

R.II a efectuat primul zbor pe 26 octombrie 1915 și a fost livrat armatei pe 20 noiembrie aceluiași an. Motoarele Maybach s-au dovedit însă a fi nesigure, supraîncălzindu-se și cedând frecvent, ceea ce a dus la scoaterea lor în februarie 1916. Siemens-Schuckert a luat în considerare instalarea motoarelor Benz Bz.IV sau Mercedes D.IVa, aprobând în cele din urmă Mercedes D.IVa, dar din cauza lipsei de personal avionul a fost depozitat. Ulterior, construcția a fost modificată prin prelungirea aripilor la șase montanți, mărirea aripilor superioare și a suprafețelor cozii și instalarea suporturilor pentru bombe. După modificări, R.II a atins în timpul unui zbor de test o sarcină utilă de 2310 kg la o altitudine de 3800 m și a rezistat în aer patru ore.

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

După îndeplinirea cerințelor, R.II a fost predat pe 29 iunie 1917 unității Riesenflugzeugersatzabteilung, care susținea avioanele gigantice de tip R. Deși performanța sa a fost o îmbunătățire semnificativă față de alte tipuri Siemens-Schuckert R, anvergura și greutatea mai mare limitau viteza, ceea ce îl împiedica să țină pasul cu aparatele concurente Staaken. Prin urmare, R.II a fost transferat pentru antrenament la unitatea Riesenflugzeug Schulabteilung din Döberitz. În iunie 1918 a fost mutat înapoi la Rea în Köln, unde a suferit un accident mai târziu în același an.

Curiozități

• R.II a fost primul dintre cele șase avioane Siemens-Schuckert R.I până la R.VII care a fost finalizat, dar ultimul acceptat în serviciu.
• Motoarele originale Maybach HS au fost foarte nesigure și au dus la întreruperea completă a utilizării lor de către Siemens-Schuckert.
• Fuselajul avionului a fost împărțit în partea superioară și inferioară, ceea ce a permis tragerea spre spate fără obstacole.
• R.II a avut în timpul zborului de test o sarcină utilă de 2310 kg și a atins o altitudine de 3800 m cu o autonomie de patru ore.
• Din cauza lipsei de personal, avionul a fost depozitat după aprobarea motoarelor Mercedes D.IVa, iar reparațiile au fost amânate.

Întrebări frecvente

Care a fost propulsia originală a Siemens-Schuckert R.II?

Trei motoare Maybach HS amplasate intern, cu o putere de 180 kW (240 cp), care transmiteau puterea către două elice.

De ce a fost R.II folosit în cele din urmă doar ca avion de antrenament?

Anvergura și greutatea mai mare limitau viteza, astfel încât nu putea ține pasul cu aparatele concurente, fiind astfel transferat pentru antrenament.

Care au fost principalele modificări efectuate la reconstrucția R.II?

Prelungirea aripilor la șase montanți, mărirea aripilor superioare și a suprafețelor cozii și instalarea suporturilor pentru bombe.

Când a efectuat R.II primul zbor și când a fost livrat armatei?

A efectuat primul zbor pe 26 octombrie 1915 și a fost livrat pe 20 noiembrie 1915.