PA-33/34
PA-33/34 este un avion de luptă. Țara de origine: Statele Unite ale Americii.
Descriere
Pitcairn PA-33 și PA-34 au fost autogiro-uri de recunoaștere proiectate și construite în 1936 pentru evaluarea de către forțele armate americane. Pitcairn Aircraft Company dezvolta autogiro-uri sub licență de la Cierva Autogiro Company încă de la sfârșitul anilor 1920. După succese limitate cu modelul anterior PCA-2, care a fost adaptat într-o platformă de observație cu două locuri XOP-1, au fost dezvoltate modelele PA-33 (denumit de US Army YG-2) și PA-34 (denumit de US Navy XOP-2). Aceste două tipuri se deosebeau în principal prin construcția trenului de aterizare.
Structura fuselajului era realizată din tuburi sudate de oțel acoperite cu pânză și cu capace ușoare din aluminiu. Rotorul cu trei pale era pliabil și montat pe un suport cu două brațe în fața cockpitului din față. Suprafețele cozii erau din lemn acoperite cu pânză, palele rotorului aveau nervuri din lemn și grinzi din oțel. Echipajul stătea în cabine tandem, pilotul în spate, în spatele suportului rotorului, iar observatorul în față, sub capul rotorului. Propulsia era asigurată de un motor radial cu 9 cilindri răcit cu aer Wright R-975E-2 de 420 hp, montat în partea frontală a fuselajului sub un capotaj aerodinamic. Motorul era înclinat ușor în jos pentru ca curentul de aer de la elice să mențină rotorul în rotație și să faciliteze pornirea acestuia. Direcția era controlată doar prin clapeta de accelerație și înclinarea capului rotorului, manevrată cu o pârghie în cockpitul din spate.
Date tehnice
| Țara de origine | Statele Unite ale Americii |
|---|
Serviciu și utilizare în luptă
Autogiro-urile YG-2 și OP-2 au fost testate pe scurt de armata și marina americană, însă cu succes limitat. După finalizarea testelor la armată, YG-2 a fost predat Comitetului Național Consultativ pentru Aeronautică (NACA) și înregistrat ca NACA 88. În timpul testelor din 30 martie 1936 a avut loc o defecțiune a rotorului, ceea ce a condus la prima catapultare reușită a echipajului dintr-un avion cu elice.
Variante
Curiozități
- Pitcairn Aircraft Company producea autogiro-uri sub licență de la Cierva Autogiro Company încă de la sfârșitul anilor 1920.
- PA-33 și PA-34 se deosebeau în principal prin construcția trenului de aterizare, PA-33 având picioare oleopneumatice complet purtătoare, iar PA-34 având axe divizate cu amortizoare oleopneumatice.
- Motorul Wright R-975E-2 era înclinat înainte pentru ca curentul de aer de la elice să mențină rotorul în rotație și să faciliteze pornirea acestuia.
- În timpul testului NACA 88 a avut loc prima catapultare reușită a echipajului dintr-un avion cu elice după o defecțiune a rotorului.
- Controlul autogiro-ului era posibil doar prin clapeta de accelerație și înclinarea capului rotorului manevrată cu o pârghie.
Întrebări frecvente
- Care a fost scopul principal al Pitcairn PA-33 și PA-34?
- Au fost proiectate ca autogiro-uri de recunoaștere pentru evaluarea de către forțele armate americane.
- Ce motor propulsa aceste autogiro-uri?
- A fost folosit un motor radial cu 9 cilindri răcit cu aer Wright R-975E-2 de 420 hp.
- În ce mod s-au diferențiat variantele PA-33 și PA-34?
- S-au diferențiat în principal prin construcția trenului de aterizare; PA-33 avea picioare oleopneumatice complet purtătoare, iar PA-34 avea axe divizate cu amortizoare oleopneumatice.
- Ce s-a întâmplat în timpul testului NACA 88?
- A avut loc o defecțiune a rotorului, ceea ce a condus la prima catapultare reușită a echipajului dintr-un avion cu elice.