Siemens-Schuckert R.III

Descriere

Siemens-Schuckert R.III a fost un prototip de bombardier mare triplan cu trei motoare Maybach HS de 180 kW (240 cp) montate intern, care antrenau două elice amplasate pe montanți între aripi. Construcția includea o cabină complet închisă și un fuselaj împărțit în părți superioară și inferioară, permițând un sector liber de tragere spre spate. Trenul de aterizare era format din unități divizate cu roți duble și o pereche de roți coadă.

Dezvoltarea a fost complicată de nesiguranța motoarelor Maybach HS, ceea ce a condus la numeroase modificări și reparații pe teren. După un accident la începutul anului 1916, aripile avariate au fost înlocuite, dar problemele cu motoarele au continuat, iar avionul a fost returnat producătorului. La mijlocul anului 1916, înlocuirea motoarelor cu Benz Bz.IV a fost respinsă și avionul a fost depozitat. În octombrie 1916, proiectul a fost reluat cu o serie de îmbunătățiri, inclusiv întărirea părților cozii, instalarea termometrelor și iluminării compartimentului motor, prelungirea aripilor și utilizarea motoarelor Benz Bz.IV de 150 kW (200 cp).

Date tehnice

Serviciu și utilizare în luptă

După modernizare și îndeplinirea cerințelor modificate ale inspectoratului german de aviație (Idflieg), R.III a fost repartizat unității Riesenflugzeugersatzabteilung (Rea) la 12 decembrie 1916 și acceptat în serviciu la 21 decembrie 1916. În această formă, însă, nu era potrivit pentru utilizare în luptă pe front și a servit doar ca avion de antrenament, îndeplinind acest rol cel puțin până în februarie 1918.

Variante

Curiozități

• R.III a fost unul dintre cele șase avioane inițial bazate pe Siemens-Schuckert R.I, care însă au evoluat în direcții diferite și au fost clasificate ca tipuri distincte.
• Motoarele Maybach HS erau montate în interiorul fuselajului și antrenau elicele prin arbori, o soluție constructivă neobișnuită pentru acea vreme.
• Fuselajul avionului era împărțit în părți superioară și inferioară, ceea ce permitea un sector de tragere mai bun spre spate.
• După mai multe accidente și reparații, avionul a fost folosit în cele din urmă doar pentru antrenament, nu în operațiuni de luptă.
• Denominările seriei originale a avioanelor Siemens-Schuckert R.II până la R.VII au fost schimbate de mai multe ori înainte de a fi adoptate denumirile finale R.2/15 până la R.7/15.

Întrebări frecvente

Ce motoare antrenau Siemens-Schuckert R.III?

Inițial trei motoare Maybach HS de 180 kW (240 cp), ulterior înlocuite cu trei motoare Benz Bz.IV de 150 kW (200 cp).

De ce nu a fost R.III folosit în operațiuni de luptă?

Din cauza nesiguranței motoarelor originale și a performanțelor limitate după modernizare, avionul a fost folosit doar ca avion de antrenament.

Care a fost armamentul principal al avionului?

Trei mitraliere de 7,9mm și 500 kg bombe.

Când a fost R.III acceptat în serviciu?

A fost acceptat în serviciu la 21 decembrie 1916.